Overblog
Suivre ce blog
Administration Créer mon blog
8 septembre 2016 4 08 /09 /septembre /2016 07:46

gavriil1

de Gavriil Stiharul

 

Sufletul târăşte o zdreanţă murdară
străbătând noroiul străzilor de toamnă,
răscolit de vântul negru dintr-o seară –
ce-adânc pătrunde bezna în orice rană.

 

Până aici ajunge ţipătul morţii
ca răsuflarea unui gând dureros:
Cineva, prin sita rară a nopţii,
lasă cuvintele s-ajungă la os.

 

Mă-ntorc în amintiri, în ninsori mai albe,
cuvântul lipeşte pe gânduri petale:
eram când raiul se plămădea din ape
şi veneam acasă pe o altă cale.

________________________________
Ilustrația:
În munți de Mikhail Nesterov (1862–1942) 
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=25624428
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons

Published by Gavriil Stiharul
commenter cet article
8 septembre 2016 4 08 /09 /septembre /2016 06:30

gavriil1

de Gavriil Stiharul


Când un ochi se deschid în mine
aștept răbdătoare cu pleoapele roșii
ceva din ființa ta care să mă urmeaze
în lumea de taină a lacrimilor mele
din noaptea fără gust și lună.


Plouă, iubitule, cu stropi din adâncuri.
Drumul printre coapse îl știi,
totuși rătăcești de fiecare dată,
iar eu nu am să mai pot să te aștept.


Voi pleca ca o umbră,
nopțile îți vor aminti de spasmele unui plâns
și de un suflet de femeie chinuit.
____________________________
_______
 

POEM TRIST

Ilustrația:
Nud de Ramon Casas i Carbó (1866 –1932)
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Paintings_by_Ramon_Casas#/media/File:Flores_deshojadas_(Ram%C3%B3n_Casas).jpg
Sursa: Wikimedia Commons

(CC0 This work is in the public domain)

Published by Gavriil Stiharul
commenter cet article
30 mai 2016 1 30 /05 /mai /2016 13:00

gavriil1

de Gavriil Stiharul

 

A fi femeie-nseamnă să arzi într-o iubire
şi-a legăna la sân pe pruncul Dumnezeu,
să-aduci în viaţă balsamuri din psaltire,
să găseşti putere să crezi când ţi-e mai greu.

 

A fi femeie-nseamnă să te ridici mai demn
din temniţele silei zidite de tirani.
Lanţurile urii să-ţi fie semn şi-ndemn,
iertarea – balsam duşmanilor de ani.

 
A fi femeie-nseamnă ca pasărea ce arde
să nu te lase să-ţi pleci genunchii iar şi iar,
ci să cheme cerul pentru-un zbor departe,
vâslele speranţei bătând şi lin, şi rar.

 
A fi femeie-nseamnă ca prin pustiul zilei
să treci sprijinită de-o îngerească mână,
iertând la toţi dispreţul sau pomana milei,
zâmbind ticaloasei feţe înjositor de bună.

 
A fi femeie-nseamnă să crească-o taină-n tine,
rod al podoabelor curcubeielor cununi,
căci singură nu eşti, arvuna unui bine
o primeşti în clipe de priveghi şi rugăciuni.


___________________________________
Ilustrația:
Mignon de William-Adolphe Bouguereau (1825 –1905)
Sursa: Wikiart
(CC0 This work is in the public domain)
 

 

 

 

Published by Gavriil Stiharul
commenter cet article
8 mars 2016 2 08 /03 /mars /2016 17:03

gavriil1

de Gavriil Stiharul

 

Priveghiul buzelor: rugăciunea
aplecându-se peste cuvinte –
ele  vor aduce slavă
ploilor şi sărutărilor fierbinţi,
şi  petalelor  de crin risipite în mângâierea adierii de praznice.
 


Ce sfinte sunt binecuvântările
mlădiate de şoaptele  feciorelnice ale suferinţei.
În noi sunt zorile de fiecare dată
când dimineaţa deschidem ochii ca o înviere.
 


Îmi mântuiesc  şi eu sufletul
odată cu iarba paşilor tăi
care au îndrăznit încă o dată să salte
în iluzia păsării biruitoare peste noapte.

marie-madeleine

Femeie nud de Herman Jean Joseph Richir (Herman Richir) (1866 –1942)

Published by Gavriil Stiharul
commenter cet article
23 février 2016 2 23 /02 /février /2016 05:25

gavriil1

de Gavriil Stiharul

 

Aripile îngerilor – frunze plutind

şi toamna pe aleiele pustii

aşteptând întoarcea paşilor ei,

pentru totdeauna femeia din visele morţii.

 

Oamenii  nu  cred în veşnicie

şi spun că-i doar un nostalgic zvon

asemenea unui vânt tomnatic

cu gust de roade cereşti.


Dar eu te simt, doamnă, în fiecare noapte,

risipind  miros de fân proaspăt cosit,        

prea eternă

să poţi suporta  anotimpurile  muritoare.

Miranda_-_The_Tempest_JWW

Miranda de John William Waterhouse (1849 –1917)

Published by Gavriil Stiharul
commenter cet article
8 janvier 2016 5 08 /01 /janvier /2016 17:41

gavriil1

de Gavriil Stiharul

 

Iată, iubito, cum  respirai din toamne,
arterele   purtau   voluptăți  violet,
în  trup  pulsau  unde  stârnind  uragane,
când flux-al nopții  curgea-n  beții de balet.
 
Poate iar mă vei chema în  plăceri neștiute,
poate iar te voi urma în gânduri vinovate,
mă vei primi în adâncul  privirilor  mute,
ca arșita  s-o stingem în  cămări neumblate.
 
 Ce voluptate să ne-afundăm în  așternuturi
 scăldându-ne-n   roua caldă-a trupurilor moi,
 atât de sălbatic vom căuta noi ținuturi
 ca nevindecați  de depărtări  să zburăm în noi.
 
Tu vei fi  pasăre albastră vâslind la hotar,
eu mă voi visa rest de-aripă purtată de gând,
dar, intre noi,  atâția nori, atâta cristal,
atâți îngeri stăvezii și  risipă de vânt.

Ilustrația:
Femeie cu cochilie de William Adolphe Bouguereau (William Bouguereau) (1825-1905)

 
 
 
 
 
 

 

Published by Gavriil Stiharul
commenter cet article
20 septembre 2015 7 20 /09 /septembre /2015 17:46

Între două rodii, femeia arzândă

râde şi trupul alb dansează şi se zbate –

patima-i vibrează flămândă –

şi i se scurg în somn gânduri vinovate.

 

O mare de neguri ce aspru veşmânt,

vei ieşi mai pură din nehotare?

Doar pescăruşii ţipă agonizând

legănaţi de vânturile din ape şi sare .

 

Te voi regăsi dincolo de noapte şi de noi

pe pajiştea luminii fără anotimpuri…

Apoi, amnezici, neputincioşi şi goi

vom reveni în valurile lumii cu alte chipuri.

 

Nonnenbruch

Tânăra fată de Max Nonnenbruch ( 1857-1922)

Published by Gavriil Stiharul
commenter cet article
2 septembre 2015 3 02 /09 /septembre /2015 09:22

— Cu infernale flăcări, iubite, te ard în nebuneşti  visări,

sub vintre  mă împunge foamea  rătăcirii,

şi prin   umeda cupă te  curg din  depărtări

ca pe-o  ploaie picurând  nectar în noaptea  amăgirii.

 

— Dar eu nu   părăsesc,  iubito,  depărtarea  care ne-a apropiat,

eu vreau să  reumplu  de aştri  păşunea mea liliachie,

să iubesc  steaua  ce albastru  ne-a însemnat,

să-ţi iubesc  fiorul  cu  parfum  de feciorie.

 

Dar vremea iubirii trecuse demult,

în urmă   rămânând o iarna resemnată:

eu  – într-un un  vis încă nenceput,

tu  –  într-o dragoste ireală şi trădată.

 

  Podul din pădure de  Rafail Sergeevich Levitsky (1847-1940)

Published by Gavriil Stiharul
commenter cet article
14 août 2015 5 14 /08 /août /2015 09:04

Se reaprind   clipele din cearcănele morţii

şi  dorinţa îmi arde gurguiele   precum  o pradă –

dacă ochii tăi, iubite,  sunt tăciuni   pe rugul nopţii,

în sărutul  meu,   şoptirea e de-acum ofrandă.

 

Lasă-mă să-ţi spun cum lângă  noi va agoniza consumată luna,

cum tăcerea ei preschimbă zorile  într-un un greu  prohod,

şi cum stelele se vor topi una câte una...

Să-ţi spun că, în pântec,  iubirea  începe să dea rod.

eve

Eva de Firmin Baes (1874-1943)

 

Published by Gavriil Stiharul
commenter cet article
5 août 2015 3 05 /08 /août /2015 10:52

Metoda itinerariului este una dintre cele mai importante şi mai vechi metode de recuperare a informaţiilor. Metoda are la bază strategia amplasamentului, care ne permite să plasăm informaţiile noi într-un cadru spaţio-temporal familiar, în puncte strategice şi uşor de recuperat.

Published by Gavriil Stiharul
commenter cet article