Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
14 juillet 2010 3 14 /07 /juillet /2010 19:54

Întrerup aici mesajele din Cerc, pentru a relata despre cercurile din lanul de grâu. Acest eveniment, care a bulversat pe toata lumea, are acum prioritate. Din documentarea mea, a rezultat că cercurile sunt reale, iar apariţia lor ţine de domeniul paranormalului. Martorii oculari ne-au descris evenimentele cu lux de amănunte, pe care voi încerca să le redau cât mai fidel. Pentru a proteja identitatea oamenilor, am folosit pseudonime, pe care le-am ales în aşa fel încât să fie foarte diferite de numele lor reale, o eventuală asemănare cu acestea fiind întâmplătoare. Iată cursul evenimentelor :
În dimineaţa zilei de 24 iunie, când în popor se spune că sunt Sânzienele sau Drăgaica, Înţeleptul dădu năvală în ograda lui Tataie. Era speriat de moarte şi se bâlbâia rău de tot.
- Ta… Ta… Tataie, ai auzi ce mi s-a întâmplat… s-a întâmplat… Am… am… vă… văzut… pe… dânsele!
- Domoleşte-te! zise Tataie. Că doar nu dau turcii. Stai ici pe prispă să-ţi aduc un mesel cu apă.
- A… apă du… după mo… motorină, se sperie Înţeleptul?
- Da tu mai ai motorină ? fu curios Tataie .
- Ma… mai am vreo ze… zece… ve… dre în… în… tr-o da… da… da… (se îneacă rău de tot) mi… geană de… de care nu... nu ş… şti…ie neva… va… stă-me… me… a. Tu… tu… tu… tu… tu… ?
- Peste a mea dădu nevastă-mea şi mi-a băut-o, zise cu părere de rău Tataie. Da am un butoiaş în care n-am intrat. Şi nişte trăscău pitit în pod.
- Tataie se urcă în pod şi veni cu o sângeapă de trăscău pe care i-o dădu lui Înţeleptul.
- După ce dădu pe gât sângeapa, Înţeleptul se mai linişti şi vorbi mai coerent.
- Văzui pe dânsele.
- Dânsele! se miră Tataie.
- Dânsele, frumoasele, sfintele, milostivnicele, miluitele…
- Gata, am înţeles. Ielele!
- Apoi Înţeleptul îşi scoase cuşma din cap şi… jap! cu ea în pământ. O ridică şi făcu aceeaşi operaţie de trei ori.
- De ce dăduşi cu dânsa de trei ori?
- Dacă aşa trebuie, aşa trebuie, explică Înţeleptul.
- Aha ! se lumină Tataie. Acum am înţeles. Dar de ce porţi cuşmă pe năduful ăsta? Eu trecui la clop cu panaş.
- Dacă aşa trebuie, aşa trebuie, nu ţi-am zis.
- Păi atunci să o iau şi eu pe a neveste-mi.
- Ia-o (sughite).
- Tataie intră în casă şi veni cu o căciulă mare pe cap. O scoase şi dădu cu ea în pământ de trei ori. Apoi, o duse înapoi cu grijă, să nu cunoască nevastă-sa.
- Hei! oameni buni! Sunteţi acasă? auziră ei pe Colectivista strigând de pe uliţă.
- Nu ne vezi? ţipă Tataie.
- Cercurile! Cercurile! s-au arătat azi noapte în lanul de grâu al lui Sâsâitul.
- Cei doi dădură năvală pe poartă şi se luă după Colectivista. Ajunşi în lanul de grâu, văzură grâul culcat la pământ şi pârjolit pe o suprafaţă circulară cam un hectar.
- Repede, cu cuşmele-n pământ! urlă Înţeleptul.
- Eu am broboadă, se sperie Colectivista.
- Păi, nu are omul tău? întrebă Înţeleptul.
- Nu, că el poartă pleaşcă.
- Ca şi mine, remacă Tataie. Stai că ţi-o împrumută Înţeleptul pe a lui.
- După ce toţi trei executară acest ritual mitico-magic ancestral şi ezoteric cu cuşma Înţeleptului, acesta şi Tataie se despărţiră de Colectivista şi se întoarseră în ograda de unde au plecat. Tataie coborî în pivniţă pentru a testa butoiaşul de rezervă.
- În… Înţeleptule! ţipă el îngrozit, venind din pivniţă val-vârtej. Î… îmi… lip… lipseşte o… doa…doagă… (se îneacă rău de tot).

                                                                      *

Televiziunea locală.
Breaking news : În noaptea de 23 spre 24 mai multe cercuri au apărut în lanul de grâu din apropierea satul O. Cercurile au diametrul de circa 100 de metri. Apariţia lor a fost însoţită de fenomene stranii. Astfel, localnicii relatează că le-au zburat instantaneu căciulile din cap. Alţii au prezentat tulburări de vorbire, precum balbuţie reversibilă, adică, mai pe înţelesul tuturor, au dat în bâlbâială. Dar cel mai inedit fenomen a fost acela că unii localnici au constatat că le lipseşte o doagă…(pauză de câteva secunde) de la butoi, mi se şopteşte din culise. Vom reveni cu amănunte la ştirile de seară, când vom avea ca invitaţi pe învăţătorul satului, acum ieşit la pensie, care în urmă cu mai bine de cincizeci de ani a scris o neegalată monografie a satului, un fizician, un folclorist, precum şi un expert în parapsihologie. Dar până atunci, reporterii noştri trimişi la faţa locului s-ar putea să sosească din clipă în clipă cu noutăţi, pe care le vom difuza imediat. A… aşa… dar… sta… staţi cu…cu o… ochii pe noi, ca pe… pen… sie (se îneacă rău de tot).

                                                                        *
 

Un expert în domeniu, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, mi-a relatat următoarele :
Prima menţiune despre cercurile din lan o avem din anul 1678 şi o găsim într-un manuscris din Anglia. Textul spune că acestea au apărut inexplicabil într-un lan de ovăz, fiind provocate de o fiinţă malefică, care a luat forma unei lumini roşii, creând panică în populaţie. Cronicarii timpului au numit-o "diavolul secerător. din Hertfordshire". După toate probabilităţile, pare a fi fost vorba de un extraterestru, care a încercat să intre în legătura cu pământenii printr-un mesaj iconic codificat…
                                                                      *
Nea Socrate la ceas de taină. O cameră modestă, cu câteva tablouri vechi, înfăţisând Viaţa. Socrate în semiobscuritate :
Cuţite din Sfintele,
Milostivele,
m-au izbit,
m-au pocit,
cuţite în furca pieptului,
mi-a înfipt…
Of ! mi-i dragă. Ea mi-i dragă,
Acum la bătrâneţe…
Întunericul nu-i opusul luminii,
e absenţa luminii,
răul nu-i opusul binelui -
cum bine zis-a Einstein -,
aşa cum nici golul ăsta nu-i opusul trăscăului.
Iubirea e totul…
Ascultaţi aici, la Socrate:
Aţi trecut voi viaţa prin Testul lui Socrate?
Adică, e adevărată?
A, nu ştii dacă-i adevărată?
Şi cu toate astea vrei s-o trăieşti?
E de bine?
A, dimpotrivă.
E de folos?
Aa, nicidecum.
Atunci e suferinţă.
Numai ea
mi-i dragă.
Mi-i dragă pentru că e adevărată! E de bine! E de folos!
Iar eu am căzut la test...
Aa, ce vrei să spui,
că nu-s adevărat?
Nu, nu-s adevărat.
Că nu-s de bine?
Nu, nu-s nici de bine.
Dar cât va fi lumea asta
Oameni ca mine
Vor fi totdeauna de folos…

Partager cet article
Repost0
14 juillet 2010 3 14 /07 /juillet /2010 15:33

Profeţia Sfântului Nil Athonitul şi o legendă demnă de crezare

Sfântul Nil Athonitul (1612-1692). Acesta a fost trăitor la Muntele Athos, de aici şi numele.  Ca şi Sfântul Mucenic Cosma Etolianul, prooroceste despre vremurile lui Antihrist: “Atunci cei bogaţi îşi vor deschide comorile lor, aurul şi argintul vor fi defăimate şi vor fi pe drumuri ca pietrele”. De asemenea, prevede şi izbucnirea unor epidemii infecţioase: “Oamenii  vor slăbi şi vor muri pe drumuri ca pasările; cei pecetluiţi de antihrist vor mânca cărnuri de oameni morţi, neputând suferi foamea şi leşinătatea şi, mâncând trupuri moarte, vor muri şi ei”.
Profeţia care ne interesează se referă la Sfântul Munte Athos, “Grădina Maicii Domnului”. Pare incredibil pentru unii că acest loc binecuvântat, care s-a aflat sub protecţia Sfintei Fecioare timp de secole, va fi părăsit de aceasta în cele din urmă:
“Ascultaţi, o, părinţi, iată că v-am spus propovăduirea lui Iona spre pildă, ca cel ce are urechi de auzit să audă şi să nu se întoarcă către altele, spre vătămarea sufletului său. Precum a desluşit acel filosof propovăduirea lui Iona, aşa şi eu vă spun: precum magnetul nu a lăsat fierul, la înălţime de patru vânturi lovindu-se, şi apoi din pricina ruginei l-a lăsat, şi iarăşi, după ce a fost curăţit, l-a ridicat magnetul; aşa este Doamna noastră, de Dumnezeu Născătoarea, Acoperământul binecredincioşilor, că a ţinut muntele acesta13 până în ziua de astăzi, precum magnetul pe fier. Şi dacă magnetul, fiind lucru neînsufleţit, are atâta putere, oare câtă putere şi tărie şi îndrăzneală are Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea? Singuri vedem cum ţine muntele acesta cu atotţiitoarea putere. Însă cum clatină vântul magnetul ca să lase fierul, aşa se ridică asupra acestui munte neamurile, şi în tot chipul umblă să-l răpească din mâinile Maicii Domnului, dar nu pot. În sfârşit se va lăsa din mâinile ei, nu din pricina slăbiciunii ei, nici din puterea neamurilor, ci numai pentru păcatele celor ce locuiesc într-însul; pentru că acestea s-au făcut ca o rugină înaintea Maicii Domnului. Că dacă veţi subţia gâtlejul vostru cu postul, ca pânza, şi veţi usca trupul vostru ca ţârul, dar între voi nu aveţi dragoste şi unire, cu curăţenia trupului vostru, nici un rod al dreptăţii nu aveţi”.
Că muntele Athos “se va lăsa din mainile ei”, nu mai încape îndoială.  Dar unde s-ar putea afla fericita gradină cea nouă? Ieromonahul Ioanichie Bălan reţine o legendă, probabil din secolul al XVI-lea. Aceasta se refera la sihăstria Bisericani din Moldova:
“În tradiţia locului se spune că odată văzând câţiva sihaşti zidindu-se biserica de piatră la Bisericani si temându-se că nu vor mai avea linişte aici, s-au hotărât să plece la Muntele Athos. dar înainte de a coborî de pe munte, li s-a arătat într-un stejar cu trei tulpini o femeie îmbrăcată împărăteşte, cu chipul Maicii Domnului, şi i-a întrebat?
- Părinţilor, unde vreţi să plecaţi?
- Ne ducem la Athos, în grădina Maicii Domnului au răspuns ei. Atunci ea le-a zis:
- Rămâneţi pe loc că şi aici este grădina mea! şi îndată s-a făcut nevăzută [...] Aşa s-a dovedit Fecioara Maria protectoarea şi stăpâna sihaştrilor din muntele Bisericani şi de peste tot. Căci oriunde se face voia lui Dumnezeu şi se cinsteşte Preasfânta Fecioră Maria, acolo este casa lui Dumnezeu şi grădina Maicii Domnului”[2].
Mesajul legendei este foarte clar, iar interpretearea părintelui Ioachim Bălan este concludentă şi credem că nu mai este nevoie de alta.
O alta versiune vorbeşte de cinci călugări care pleacă de la mănăstirea Bistriţa-Baia:
Transcriu un fragment din predica Pãrintelui Ioan Iovan [3], din 15 august 1992, la Mănãstirea Recea:
“Dragii mei, am mai spus, dar mai repet, cã şi Evanghelia se repetã: cinci cãlugãri pleacã de la mãnãstirea Bistrita-Baia, din Moldova, pleacã la Sfântul Munte Athos, pleacã, si n-au apucat doi km. sau trei sã iasã cãci apare Maica Domnului în fata lor si le spune:
-Unde mergeti, fiilor, unde vã grãbiti?
-Mergem la grãdina ta, Maica Domnului, din Sfântul Munte, sã ne mântuim mai uşor.
Şi rãspunde Maica Domnului, auziti toţi:
-Întoarceti-vã înapoi, şi sã ştiti cã şi România este grãdina mea!”
Şi aici rămâne valabilă interpretarea părintelui Ioanichie Bălan.

Profeţia Sfântului Nil Athonitul pare a se împlini în zilele noastre

După căderea Constantinopolului ce a avut loc în anul 1453, se credea ca turcii vor ocupa şi vor pângări sfintele aşezăminte, iar activitatea monahala de la muntele Athos va lua sfârşit. Totuşi, ca urmare a unor convenţii cu sultanii, Imperiul otoman se angaja să respecte autonomia Sfântului Munte, în schimbul unui tribut plătit anual. Tot ca urmare a acestor convenţii, sultanii se obligau să protejeze aşezămintele şi să permite pelerinaje. Contrar previziunilor, în perioada post bizantină, viaţa monahală de aici înfloreşte. Deoarece, Sfintele Asezăminte nu dispuneau de fonduri proprii, tributul era plătit aproape în întregime de ţările române [4]. Astfel, se poate spune ca ţările române au salvat Muntele Athos de la desfiinţare.
Paradoxal, primejdia reala avea să vină în secolul al XX-lea. Între anii 1960- 1970, asistăm la o criza atonită care ameninţa să ducă la desfiinţare activitaţii monahale.
Părintele Macarie de la Mânăstirea Simonos Petras îşi aminteşte că Muntele Athos urma sa fie transformat în staţiune turistică, mănăstirile în muzee, iar monahismul să fie desfiinţat.

Aparenta prosperitate şi îngrijorarea călugărilor

La ora actuala aceasta republică a monahilor cunoaşte o aparentă prosperitate. Se pare că a fost depăşita criza din anii 1960-1970 şi că Muntele Athos este acum în afara orcărei primejdii. UE si UNESCO au alocat fonduri generoase pentru dezvoltarea infrastucturii, restaurarea mănăstirilor, a manuscriselor şi a obiectelor de cult. Se consideră că până în anul 1998, UE a contribuit cu 23,4 milioane de euro. Şi totuşi…
Cum pe lumea acesta nimic nu e gratuit, ajutorul generos şi-a avut şi el pretul lui.  În Parlamentul European sunt unii care militează pentru desfiinţarea avaton-ului, adică pentru desfiintarea interdicţiei accesului femeilor, pe motiv ca democratia nu permite discriminarea între sexe, mai ales că feministele din Occident ridică preţenţia că dacă, alături de bărbaţi, contribuie prin impozite şi taxe la sprijinirea Sfântului Munte, trebuie să aibă acces şi la aceleaşi beneficii. Nu s-a reuşit, căci avaton-ul este protejat printr-o clauză specială, negociată de guvernul grec în momentul aderării Greciei la UE. Afluxul de turişti şi părăsirea de către tinerii călugări a duhului atonit tradiţional fac ca profeţia Sfântului Nil Athonitul să fie mai actuală ca oricând.
Cum şi România face parte din UE, este evident că Maica Domnului nu-şi va muta grădina tot într-o ţara a Uniunii Europene, riscând să se confrunte cu aceleaşi probleme. Dacă profeţia Sfânatului Nil Athonitul se va adeveri curând, singura ţara  românească care are şansa să devină Athosul după Athos este Republica Moldova. Aşa cum, după căderea Imperiului Roman de Răsarit, Imperiul Rus avut şansa istorică să devină Bizanţul după Bizanţ, şansă pe care nu a ratat-o [5].
Numai dacă Dumnezeu nu a hotărât altfel: ca întregul spaţiu creştin- ortodox să devină marea gradină a Sfintei Fecioare.
_____________________________________
1. ***, Profeţii şi mărturii creştine despre vremea de acum, selecţie de texte de la Sfinţii Părinţi şi autori contemporani, ed. a II-a, Editura Biserica ortodoxă, Alexandria 2004.
2. Ieromaonah Ioanichie Bălan, Vetre de sihastrie Românească, secolele IV-XX. Ed. institutului Biblic si de Misiune al B.O.R., Buc. 1982.
3. Ioan Iovan s-a născut in anul 1922. După absolvirea Facultăţii de Teologie la Cluj, este tuns în monahism în 1948 şi primeşte numele de Ioan. În anul 1949 este hirotonit ieromonah şi slujeşte la Mănastirea Vladimireşti până în anul 1955. Este adeptul vedeniillor Veronicăi Gurău (Maicii Veronica) cu privire la viitorul României, numindu-le “Biblia neamului românesc”. Fiind acuzat de erezie, este caterisit în anul 1954. De asemenea, fiind acuzat şi de delicte politice este condamnat la privare de libertate şi munca silnică pe viaţă. A fost eliberat în anul 1964. În 1979 i se ridică caterisirea, iar în ultimii ani de viaţă slujeşte ca duhovnic la mănăstirea de maici “Naşterea Maicii Domnului” de la Recea, judetul Mureş. În anul 2008 trece la cele veşnice.
4. Vezi Ierodiacon Cleopa Parschiv, Icoana nefăcuta de mană omenească Prodromiţa, Editura Panaghia.
5. “În momentul căderii Bizanţului, împaratul ortodox avea deja un succesor în persoana ţarului rus, care încinsese coroana bizantină şi era considerat drept continuatorul direct al imperiului ortodox” (vezi Sergiu Bulgakoff, Ortodoxia, Sibiu, 1933).

Partager cet article
Repost0
13 juillet 2010 2 13 /07 /juillet /2010 09:18

 

 

 

Motto:
“ Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea,
căci suntem nevrednici, noi vă înfăţişăm cele scrise
şi arătam numai semnele.”

 
Sfântul Chiril al Ierusalimului ( 313-386 d.Hr.)

Cuvântul I

 
1. Se deschide cerul în astă noapte,
mielul rupe peceţile de carte,
vrednic să rupă peceţile de carte.


2. Văd semnele timpului ca desluşite,
vad cele ce vor veni ca proorocite,
peste creştini vor veni ca proorocite.


3. Vad proorocii acestui veac întors,
pe cel în duh văzător, pe cel cuvios,
Andrei pentru Hristos nebun , dar cuvios.


4. Văd pe Sfântul Chiril şi Sava cel sfinţit,
pe Nifon al Constanţianei cel Smerit,
ierarh al lui Hristos, văzător, dar smerit.


5. Pe Efrem Sirul cel Sfânt şi Cuvios,
pe Cosma Etolianul cel ortodox,
pe Sfântul Nil Athonitul şi el ortodox.


6. Pe Sfantul ierarh Calinic Cernicanul,
pe Sfântul Ipolit, papa, Romanul,
tăiat pentru Hristos, Ipolit Romanul.


7. Vad alţi prooroci ce vor vădi păcatul,
cu vorbe de foc vor vădi păcatul,
vor fi tăiaţi că vor vădi păcatul.


8. Cum vor veni barbari ţinând în mâini
cupe pline cu lacrimi limpezi de creştini,
se vor îmbată cu lacrimi limpezi de creştini.


9. vremurile cele de pe urmă,
vad pe antihrist turnând vorbe de hulă,
pecetea pierzării şi vorbe de hulă.


10. Văd un odios şi desfrânat împărat,
pe păcătosul ce indemna la păcat,
pe tatăl cu fiica lui silea la păcat.


Cuvantul II


1.Iată ce cuvioşii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi, nevrednicii, în stihuri le-am tâlcuit:


2. Preotesele unui idol împărat
vor sili pe oameni s-aducă în păcat,
jertfa acelui idol s-aducă în păcat.


3. Dintre ele, una cea mai desfrânată,
să nască pe fiul pierzării fu chemată,
s-aducă pe antihrist fu chemata.


4. Va naşte acel copil de parte bărbătească,
îi va da mult sân ca să-l preahrănească,
pe fiul pierzării să-l preahrănească.


5. Când de doisprezece ani apoi va ajunge,
adânc în carne satana îl va împunge,
şi îl va însemna ca fiu când îl va împunge.


6.Va creşte în vârstă şi va fi vestit,
va purta cu sine chip de om smerit,
sa înşele pe oameni cu chip de om smerit.


7. Prin farmece şi vrăji va dobândi împărăţii,
va cunoaşte taina ascunsei bogăţii,
de la diavol taina ascunsei bogăţii.


8. Va fi ales ca un mare împărat,
având sigiliu şi cu laur încoronat,
va părea smerit cu laur încoronat.


9. Îl va urma mulţimea amăgită,
de nefireasca lui putere ademenită,
ca pe Hristos îl va slăvi amăgită.


10. Risipa va fi de aur şi bucate
risipa va fi de aur şi păcate,
risipa de aur, bucate şi păcate.


11. Apoi, ca în zilele lui Ilie cel Sfânt,
cerul se va închide şi foame pe pământ,
de bucate şi Scriptura foame pe pământ.


12. Aurul pe drumuri va fi ca bolovanii,
nu vor mai însemna nimica banii,
nimic nu vor mai putea cumpăra banii.


13. Va plânge mama lângă pruncul de lapte,
pieptul i se va zbate în tânguiri deşarte,
dureri amare în tânguiri deşarte.


14. Îngeri de lumină le toarnă in potire,
spre Domnul porneşte lunga tânguire,
potire de lacrimi în lunga tânguire.


15. Va pune satana semn de nepătruns,
pe frunte şi braţe semnul lui ascuns,
lepădarea de cruce, semnul lui ascuns.


16. Oprita-i de pecetea vrăjitorească
mâna să lucreze crucea cea cerească,
moarta-i mâna pentru crucea cea cerească.


17. Va trimite Domnul pe cei trei sfinţi ai Lui,
să vădească pecetea, să spună orişicui,
Enoh, Ilie si Ioan să spună orişicui.


18. Îi vor tăia pe proorocii Domnului,
trupurile lor vor fi de-a lungul drumului,
în batjocoră de-a lungul drumului.


19. În piaţa din Ierusalim vor fi duse,
mulţimea să vadă trupurile răpuse,
să se îngrozească de trupurile răpuse.


20.Toţi pământenii de la distanţă mare,
vor privi din case trup fără suflare,
se vor îngrozi de trup fără suflare.


21. După trei zile vor veni la viaţă,
trupurile lor din Ierusalim, din piaţă,
minune mare în Ierusalim, în piaţă.


22. Toţi pământenii de la distanta mare,
vor vedea din case trupuri cu suflare,
se vor minuna de trupuri cu suflare.


23. Domnul îi va înaltă în ceruri printre nori,
le va răsplăti cu nestricate comori,
din vistieria sa cu nestricate comori.

Cuvântul III


1.Iată ce cuvioşii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi, nevrednicii, în stihuri le-am tălmăcit:


2. Va ajunge la neamuri Dreapta Scriptura,
vor veni neamuri la dreapta învăţătură,
eretici întorşi la dreapta învăţătură.


3. Va umbla dreptmăritor cuvânt printre latini,
despre dreptcredincioşii lui Hristos creştini,
despre pravoslavnicii lui Hristos creştini.


4. Vor veni la dreapta credinţă mulţi latini,
cu bucurie drept măritorii creştini
ii vor primi ca fraţi dreptmăritorii creştini.


5. Femei smintite vor cere dezlegare
de pravila de-oprire de la intrare
la sfinte mănastiri pusă la intrare


6. Femei smintite vor intra prin viclenie
în haine bărbăteşti şi în prihanie
la mănăstiri oprite în prihănie.


7. Păcate multe vor fi la Sfântul Munte,
nimeni nu va mai voi sa îl ajute,
fecioara nu va mai voi sa îl ajute.


8. Îşi va întoarce faţa de la el o vreme,
călugării nu vor înceta s-o cheme,
cu lacrimi în ochi nu vor înceta s-o cheme.

[.........................................................]


Cuvantul IV


1.Iată ce cuvioşii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi, nevrednicii,în stihuri le-am tâlcuit:


2. A hotărât Domnul din slava de sus,
Chivotul Legământului să-l ţină ascuns,
într-o fântână adâncă să-l ţină ascuns.


3. A hotărât Domnul locul dumnezeiesc,
nepătruns să fie de ochiul omenesc,
locul sfânt nepătruns de ochiul omenesc.


4. A descoperit sfântului Său credincios,
proorocului Ieremia planul Său preţios,
sfântului Său Ieremia planul Său preţios.


5. Chivotul dus a fost în locul cel tainic,
îl vor căuta, îl vor căuta zadarnic,
vrăjmaşii lui Dumnezeu îl vor căuta zadarnic.


6. S-au răzbunat cumplit vrăjmaşii pe cetate,
zidurile le-au surpat cu răutate,
pentru chivot le-au surpat cu răutate.


7. Când antihrist va cădea ca fulgerat
Chivotul Legii va ieşi în chip minunat,
din locul lui tainic în chip minunat.


8. Va fi în ziua când cei trei vor învia,
lovit, antihristul în ţărână va cădea,
de Duhul lovit în ţărâna va cădea.


9. Va fi bucurie mare printre popoare,
sfinţii îl vor purta cu psalmi şi cântare,
pe umeri îl vor purta cu psalmi şi cântare.

Partager cet article
Repost0
12 juillet 2010 1 12 /07 /juillet /2010 05:52

Cât de fragilă bucurie îmi aduce vremea,
în fântâna adâncă mi-a fost dat să-mi scald privirea.
Maică, apa ta e bună, din piept stins-a durerea,
păcatul iertat a fost, venit-a mântuirea.

Ca fiu risipitor de taine azi mă-ntorc suflet amar,
mai sărac în Dumnezeu, dar tu, maică, ai pregătit
pâinea caldă, masa plină, curcubeul în ştergar
şi viţelul Tatălui păşunat în Nesfârşit.

Niciodată casa nu mi-a fost mai albă, mai frumoasă,
ca într-o sărbătoare mare fu gătită-n neprihană.
Cu odaia-mpodobită: flori de aur şi iarbă grasă,
dulcea casă mă aşteaptă cu Fecioara în icoană.

Ochii mei din prea-ntristare sunt în lacrimi şi mai ard,
apele cele amare pe obraji îmi curg fierbinţi,
dar tu mă-ntăreşti acuma cu mireasma cea de nard,
cu tăria cea din îngeri, cu răbdarea cea din sfinţi.

Maică, tu, nepământească, veşnică mult primitoare,
cu îngerească strălucire în cernitul tău veşmânt,
lan de raze izvrorăşte din icoane. În altare,
peste daruri neîntinate se pogoară Duhul Sfânt.

Partager cet article
Repost0
10 juillet 2010 6 10 /07 /juillet /2010 09:32

Sfânta Muceniţă Filofteia, sursa: Sfânta Mănastire Dervent

Filoft-2.jpeg

1 .Sfântă mare muceniţă a lui Hristos,
Sfântă Filoftee, ruga cu folos
să ne fie fie nouă. Ruga cu folos.

2 .Pomeneşte a noastră suferinţă,
genunchii ni-s plecaţi. Cu umilinţă
ne rugăm ţie.Cu tăcută umilinţă.

3. Pomeneşte a noastră suferinţă de-amar,
pomeneşte neputinţa şi zbaterea-n zadar,
a firii omeneşti zbatere-n zadar.

4. Ca într-o mreajă firea ne este prinsă,
fără scăpare şi de-ntristare cuprinsă,
firea noastră omenească de-ntristare cuprinsă.

5. Fără Dumnezeu şi a lui milostivire
sufletul ni-i osândit şi nu-i mântuire,
pe veci osândit şi fără mântuire.

6. Te rugăm pe tine,mijloceşte pentru noi
ca Cel Preaputernic să ne scape din nevoi,
din boli,neputinţă şi crâncene nevoi.

7. El însuşi te-a trimis prin aceste părţi,
preamărindu-te să ne aperi de răutăţi,
să ne păzeşti de toate cele răutăţi.

8. Sfântă Filoftee, muceniţă a lui Hristos,
priveşte la al bătrânilor plâns dureros,
la cele lacrimi de plâns dureros.

9. Ia aminte la suspinele maicilor,
apleacă-te spre cererea pruncilor,
spre cererea nevinovată a pruncilor.

10. Ştim, Sfântă muceniţă, că pentru păcate
pătimim toate cele necurmate,
durerile şi lacrimile necurmate.

11. Boli, sărăcie, de la vrăjmaşi prigoniri,
neploaie la vreme şi atâtea ispitiri,
atâtea necurmate rele şi ispitiri.

12. Pentru toate cădem la a ta milă,
fă să nu pătimească şi cei fără de vină,
din pricina noastră cei fără de vină.

13. Milostiveşte-te şi roagă-te lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi ca să-ţi strigăm mereu :
Bucură-te fecioară !Să-ţi strigăm mereu.

14. Căci, Sfântă Filoftee, noi te fericim,
mare muceniţă, bucură-te,amin.
Acum şi pururea, bucură-te, amin.


__________________________________
1. Rugăciunea este adresată Sfântei Muceniţe Filofteia. Ea a trăit la începutul secolului al XIII-lea pe teritoriul actual al Bulgariei. A fost martirizată de de însuşi tatal său la vârsata de 12 ani. Este declarată ocrotitoare a Ţării Româneşti, prăznuirea ei făcându-se la data de 7 decembrie.
De-a lungul timpului, au fost consemnate numeroase minuni, în special vindecari miraculoase, fapt care a determinat ca sfintele ei moaşte, care se odihnesc la Catedrala Mitropolitană de la Curtea de Argeş, să fie vizitate de foarte mulţi pelerini veniţi din toata ţara. Poezia de faţă reprezintă versificarea rugăciunii omonime ce face parte din canonul de rugăciuni la toata vremea şi trebuinţa.
Partager cet article
Repost0
9 juillet 2010 5 09 /07 /juillet /2010 08:02
de Gavriil Stiharul
(Sfinţii Ciprian şi Iustina, sursa: Sfânta Mănăstire "Dervent")
Aliniere în centru

RUGĂCIUNEA SFÂNTULUI CIPRIAN ÎN STIHURI

de Gavriil Stiharul

Închinare

Sfinte Cipriane pururea slăvit [1],
izbăvitorul sufletului îmbolnăvit,
de lucrarea vrăjmaşului îmbolnăvit.

Fă să tălmăcesc pe stihuri potrivite
rugăciunea ta şi focul din cuvinte,
spre a creştinului folos, focul din cuvinte.

Ajutor să fie celor încercaţi,
de ispita diavolească dezlegaţi,
de lucrarea satanicească dezlegaţi.

Rugăciunea Sfântului Ciprian

Stăpâne Doamne al nostru Iisuse Hristoase
Ziditorul tuturor celor frumoase,
Chivernisitorul celor frumoase...

Împăratul împăraţilor nemărginit,
Tu Doamne al domnilor, fii pururea slăvit,
slavă Ţie mare, fii pururea slăvit.

Tu Ce în lumina nepătrunsă locuieşti,
Tu Care slăvit şi vrednic dăinuieşti,
în lumina neapropiată dăinuieşti...

Acum, pentru rugăciunile robului Tău,
îndepărtează lucrările celui rău,
depărtează viclenia demonului rău.

Revarsă ploaie bună peste tot pământul,
fă să rodească la bună vreme câmpul,
cu ploaie bună fă să rodească câmpul.

Copacii şi viile să dea rodul bun,
dezleagă pântecele femeilor acum,
de nerodire pântecele femeilor acum.

Când dezlegate vor fi acestea toate
de legăturile cele fermecate,
dezleagă şi celelalte de cele fermecate.

Pe robul Tău ce cu credinţa se roagă,
cu toţi cei ai casei Tu îl dezleagă ,
de legăturile satanei Tu îl dezleagă:

De cele ale potrivnicilor puteri,
de legăturile vrăjmaşilor dureri,
de legăturile farmecelor dureri.

Doamne al părinţilor noştri Dumnezeu,
împiedică toată lucrarea celui rău,
lucrarea vrăjmaşă a demonului rău.

Tu la farmece şi vrăji dai dezlegare,
Tu Ce dezlegi de satanicească lucrare
şi distrugi toată a vicleanului lucrare...

Ce, prin pomenirea Sfântului Tău Nume,
dezlegi satanicească lucrare în lume,
distrugi a lui vicleană lucrare în lume...

Pe robul Tău ce cu credinţa se roagă,
de legăturile satanei îl dezleagă,
de legăturile celui rău îl dezleagă.

Dezleagă-l de e legat în cer sau pe pământ,
cu piele de animale fără de cuvânt,
sălbăticiunile cele fără de cuvânt.

Dezleagă de e legat cu fier, piatră sau lemn,
cu scriere, sânge de om sau cu alt semn,
cu sânge de pasăre, peşte sau alt semn.

Dezleagă de e legat prin necurăţie
sau în alt chip prin vreo blestemăţie,
din altă parte prin vreo blestemăţie.

Dezleagă de-au venit din mări sau furtuni,
din morminte sau alt loc sau din genuni
sau în alt chip s-au abătut de prin genuni.

Dezleagă de au venit prin unghii sau gheare,
prin păsări, prin şerpi sau din locuri murdare,
din pământ al morţilor sau din locuri murdare.

Dezleagă de-au venit prin bolduri şi ace,
dezleagă pentru totdeauna şi desface,
acum cu puterea Ta, Doamne desface.

Dumnezeule Care le cunoşti pe toate,
dezleagă şi sfarmă cele blestemate,
lucrările magiei cele blestemate.

Pe robul Tău ce cu credinţă Te cinsteşte
cu toţi cei ai casei ai lui Tu îl păzeşte
de vrăjmaşul ce pururi unelteşte.

Păzeşte această casă de vrăji şi de năluci,
fă-i cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci
loc în această casă, cinstitei Tale cruci.

Zdrobeşte cu însemnarea ei pe cel viclean,
depărtează lucrarea celui duşman
de la robul Tău, lucrarea celui duşman.

Pe robul Tău ce cu credinţa se roagă,
cu toţi cei ai casei ai lui Tu îl dezleagă,
de toate farmecele Tu îl dezleagă:

De demonul de amiază şi de mânia,
de tot blestemul, boală şi lăcomia,
de invidia şi de nemilostivirea...

De farmece, clevetire şi mândrie,
de neputinţă neînduplecare şi prostie,
de cruzime, nedreptate şi trufie...

De rătăciri şi greşalele ştiute,
de lucrări şi greşalele neştiute,
de păcate şi greşalele neştiute.

Iată, Numelui Tău Sfânt eu mă închin,
că binecuvântat eşti acum şi în veci, amin.
Binecuvântat eşti, Doamne, în veci, amin.

 


_______________________________________________________
1. Această formulare îi va deranja poate pe unii care vor crede că din neştiinţă am folosit apelativul „slăvit" pentru un muritor, apelativ care trebuie folosit numai în legătură cu Dumnezeu. În realitate nu este aşa, caci Sfinţii Părinţi ne-au recomandat-o, poezia de faţă nefiind decât o transpunere fidelă în versuri a ceea ce Sfinţii Părinţi au facut cu atâta pricepere înaintea mea. Vezi „Acatistul Sfantului Ciprian”:Condacul 1
„Cela ce mai înainte ai fost învăţător răutăţii, şi te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Iustina, şi ca un păstor înţelept, din spinii înşeăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, şi pe noi credincioşii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor şi de razele minunilor tale, întăreşte-ne ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, sfinţite mucenice Cipriane, pururea slăvite!"
Negreşit, potrivită este o astfel de formulă de adresare, de vreme ce Sfântul Ciprian nu mai este un muritor, căci el a fost îndumnezeit, cum frumos grăieşte Sfantul Atanasie: „Cuvântul s-a facut om pentru ca noi să putem deveni Dumnezeu". De altfel noţiunea de „îndumnezeire" (Theosis)" a devenit dogma centrală a Ortodoxiei" (Pr. prof. dr. Ion Bria). Nici vorbă să se considere că omul ar avea din fire un Sine divin, aşa cum afirmă unele sisteme etico- religioase orientale (Samkhia, Yoga) şi că eliberarea (mântuirea) ar consta în realizarea identitaţii cu acest Sine divin, ci doar ca omul devine părtaş al firii dumnezeieşti prin Iisus Hristos.
_________________________________
Ilustrația:
Sfântul Ciprian de Cartagina
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=11628083
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons

Partager cet article
Repost0
9 juillet 2010 5 09 /07 /juillet /2010 07:22

Sunt trist, bolnav sau poate surd
de ploaia de cuvinte grele,
din vorbele drăceşti, urlând,
din cântecele rele.

Eu vin la voi, stihuri sfinte,
Din cântări şi rugăciune,
care-n zilele cumplite
mi-aţi fost pâine şi minune.

La voi, rapsozi ai lui Hristos
ce aţi postit cu rânduială –
ne-aţi dat în dar cuvânt frumos,
cum l-aţi trudit cu osteneală.

La icoana ta mă-nchin,
lucrătorule cel darnic,
vine vremea, drag creştin,
să te pomenim la praznic.

Stihurile tale bune
le-am păstrat în scoarţe groase,
m-au tămăduit de lume
şi de amăgiri întoarse.

Bunule, cu dulce grai,
ca un sfânt din Pateric,
să te odihneşti în Rai
cu slavă de mucenic.

Partager cet article
Repost0
8 juillet 2010 4 08 /07 /juillet /2010 14:38

Ochi sărutând icoana,
gând îmbrăţişând ochiul,
suflet lăcrimând gândul.

Partager cet article
Repost0
8 juillet 2010 4 08 /07 /juillet /2010 13:05
Din piatra de vatră strămoşească
murmură glasuri ca de vaier,
buciumul le duce mai departe,
vremea le prinde în al ei caier.

Trec turmele să se-adape,
e încă tulbure izvorul,
răsar în câte-un ochi de apă
stropi albi îngemănaţi cu dorul.

Un cântec păgân se toarce-n noapte,
aspida iese la lumină
adulmecând strachina cu lapte
şi vrăji se ţes pe luna plină.

Cerul s-a întunecat şi plouă,
din pleoape-nalte cad în taină
lacrimi limpezi precum roua,
în boltă s-a deschis o rană.

Fără de veste aspida fuge,
vraja în două se rupe gemând,
păstorii se trezesc din gânduri,
uimiţi să vadă un Om cu chipul blând.

S-apropie tăcut ca o lumină,
pasul uşor mângâie pământul,
păstorii înspăimântaţi se-nchină,
căci este Dumnezeu Preasfântul.

Norii se arcuiesc peste păduri,
un vuiet trece prin muguri de lapte,
Omul vorbeşte ca din Scripturi
şi-i linişteşte cu vorbele calde.

Se limpezeşte către zori izvorul,
turmele sorb din apă creştină,
se pierde în zare Călătorul
într-o lumină, lină lumină.
Partager cet article
Repost0
8 juillet 2010 4 08 /07 /juillet /2010 10:03
Sunt rodul Tău de foc
rotund ca un ou
şi a venit soroc
să mă nasc din nou.

Şi fă-mi acum loc

în staulul cu fân,
sunt rodul Tău de foc
şi mă nasc acum.

Aprinde o stea

în candeli creştine,
căci e noaptea mea
şi mă nasc din Tine.

Şi colindătorii

să vină la geamuri,
să vină păstorii,
să vină cu ramuri.

Magii să pornească

în noapte cu luna,
ziua să-nflorească
sub zodie bună.

6.Să uit nenorocul

şi o soartă rea,
a venit sorocul
să mă nasc sub stea.

Să nu mai descânt

ursită amară,
căci mă nasc arzând,
vin a două oară.

Sunt rodul Tău de foc

rotund că un ou
şi a venit soroc
să mă nasc din nou.
Partager cet article
Repost0