25 février 2014
2
25
/02
/février
/2014
18:09
A fi femeie-nseamnă să arzi într-o iubire
şi-a legăna la sân pe pruncul Dumnezeu,
să-aduci în viaţă balsamuri din psaltire,
să găseşti putere să crezi când ţi-e mai greu.
A fi femeie-nseamnă să te ridici mai demn
din temniţele silei zidite de tirani.
Lanţurile urii să-ţi fie semn şi-ndemn,
iertarea - balsam duşmanilor de ani.
A fi femeie-nseamnă ca pasărea ce arde
să nu te lase să-ţi pleci genunchii iar şi iar,
ci să cheme cerul pentru-un zbor departe,
vâslele speranţei bătând şi lin, şi rar.
A fi femeie-nseamnă ca prin pustiul zilei
să treci sprijinită de-o îngerească mână,
iertand la toţi dispreţul sau pomana milei,
zâmbind ticaloasei feţe înjositor de bună.
A fi femeie-nseamnă să crească-o taină-n tine,
rod al podoabelor curcubeielor cununi,
căci singură nu eşti, arvuna unui bine
o primeşti în clipe de priveghi şi rugăciuni.
Vezi şi volumul Taina fecioarelor
Published by Gavriil Stiharul
-
dans
Poèmes
18 février 2014
2
18
/02
/février
/2014
19:32
Speram că spinii viselor albastre
nu vor sta pe fruntea îngerului meu,
din străveziul trup se prelingea-un astru –
într-un colţ de noapte plângea Dumnezeu.
Să rămâi singur, ce aspră osândă,
în umbra celor trăite scursă demult,
în vidul de-albastru, ca luna rotundă
pentru spaima zilei de mâine tumult.
Cădeau în gol bucăţi de paradis
într-un un cutremur de curcubeie sfinte,
ca o pupilă, sufletul deschis
aduna culori din prund de cuvinte.
Vezi şi volumul Taina fecioarelor
Published by Gavriil Stiharul
-
dans
Poetica erosului
17 janvier 2014
5
17
/01
/janvier
/2014
18:32
Frunze de cuvinte nearse de geruri
se zbat în priviri lipind gând de gând,
îmi vorbeşti deodată cu tristeţi de ceruri
şi ochii stelelor mai reci ca nicicând.
De cum m-ar arde asfinţituri din care
vărsai atâta soare în toamne târzii,
ai oprit râsul, şi golul lui mă doare –
emoţie de seară, doar în cuvânt mai vii.
Clipele stau pe răsuflările noaste
ca pe valurile unui ocean ne'nceput –
cineva le cată-n adâncuri albastre,
dar oarbe plutesc spre ţărm neştiut.
Published by Gavriil Stiharul
-
dans
Poèmes
24 décembre 2013
2
24
/12
/décembre
/2013
09:43
La revedere!–
cerul iernii se rupe,
apoi linişte.
Published by Gavriil Stiharul
-
dans
Poemul unei respiraţii
22 décembre 2013
7
22
/12
/décembre
/2013
11:03
Liniştea nopţii –
un licurici sfârâie
stingându-se-n scoc.
Published by Gavriil Stiharul
-
dans
Poemul unei respiraţii
21 décembre 2013
6
21
/12
/décembre
/2013
14:45
Fetiţa dusă –
fragii de pe rochiţă
mâncaţi de molii.
Published by Gavriil Stiharul
-
dans
Poemul unei respiraţii
21 décembre 2013
6
21
/12
/décembre
/2013
11:46
Pete de sânge –
buburuza acolo,
în rând cu ele.
Published by Gavriil Stiharul
-
dans
Poemul unei respiraţii
20 décembre 2013
5
20
/12
/décembre
/2013
11:55
Un fir de argint
tors din părul tău bălai –
pârâul toamnei.
Published by Gavriil Stiharul
-
dans
Poemul unei respiraţii
10 décembre 2013
2
10
/12
/décembre
/2013
16:26
Prima zăpadă –
mireasma mătăcinei
într-o agendă.
Published by Gavriil Stiharul
-
dans
Poemul unei respiraţii
30 novembre 2013
6
30
/11
/novembre
/2013
14:35
Casa bătrânei –
noaptea târziu, uşile
sunt larg deschise.
Published by Gavriil Stiharul
-
dans
Poemul unei respiraţii
/fdata%2F3127219%2Favatar-blog-1109062078-tmpphptHumJG.jpeg){kind=avatar}
/image%2F0000001%2F20161124%2Fob_1d3a4b_9acf0e82c40563476e191127fd42cdfc-1.jpeg)