Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
7 janvier 2010 4 07 /01 /janvier /2010 07:34
(Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos, sursa: Sfânta Mănăstire "Dervent")

În noaptea adâncă se rostogoleşte luna,
în candele, amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Moş Crăciun, hoinar cu părul nins.

Prin beznă, vine uşor şi se duce…
Bolta podoabe de stele îşi pune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
din braţele Mamei preasfinte şi bune.

Blând, Micuţul întinde o mână,
magii uimiţi se-ntorc în Scriptură,
El mută hotarul de vis şi de ape
Iordanului nostru din bătătură.
Partager cet article
Repost0
12 décembre 2009 6 12 /12 /décembre /2009 21:47

Sursa: Ortodoxie şi stihuri

Acum blagosloviţi,
Fraţi creştini şi părinţi,
Căci din cer a căzut,
S-a spart şi desfăcut
Piatră mică şi grea,
Cu un răvaş în ea,
Scris cu slove sfinte
De învăţăminte
Şi-n el Domnul mustra
Pre creştini şi zicea :
“Pre voi sunt mâniat,
Căci nu m-aţi ascultat
Şi nu v-aţi pocăit
Precum v-am poruncit.
Cuvântul ce l-am scris,
Pre care l-am trimis,
Voi l-aţi nesocotit
Şi nu v-aţi pocăit
Şi Duminica mea,
Dată spre a şedea,
Voi nu aţi păzit-o
Şi aţi nesocotit-o.
Pentru greul păcat
Eu m-am mâniat,
Trimis-am ierni grele
Cu viscole-n ele
Şi geruri cumplite,
Dar n-aţi luat aminte,
Dar pentru maica mea,
Ce pentru voi plângea,
Prăpădul l-am curmat,
De voi m-am îndurat
Şi nu v-am pedepsit
Cu focul cel cumplit.
De nu vă întoarceţi
Şi să nu mai faceţi
Păcate pre pământ,
Să nu mai suduiţi
Pre popi şi pre cei sfinţi,
Voi da ploaie cu foc
Dincolo de soroc,
În luna Făurar
Veţi plânge cu amar
De veţi striga la morţi -
Ieşiţi din mormânt toţi
Să intrăm noi, cei vii,
Cei loviţi de stihii,
Ieşiţi oseminte,
Ieşiţi din morminte,
Veniţi să ne scăpaţi
Pre noi cei blestemaţi !
Vai de cel ce-mi strică
Sfânta Duminică
Şi nu o cinsteşte,
Şi-o nesocoteşte !
Căci e adevărat
În ea m-am botezat,
În ea am înviat
Şi în ea a venit
Gavriil ce a vestit
Mântuitor cuvânt
De la Duhul Cel Sfânt,
Precum s-a prorocit
Fecioara a zămislit.
Oare tu nu ştii
Ca în ea voi veni,
Din morţi te voi chema
Şi tu vei învia
Pentru judecată,
Unde pentru faptă,
Pentru a ta greşală
Vei da socoteală ?”
Acum blagosloviţi,
Fraţi creştini şi părinţi,
Pre vrednicul tălmaci,
Popa din Măhaci,
Care a tălmacit
Şi a izbândit
Din graiul slavonesc
Pre graiul rumânesc
Şi pre misonarul
Gavriil Stiharul,
Care a stihuit
Pre stih potrivit !
Ferice să fie
De cel ce o scrie,
Cel ce o trimite
Şi-o dă înainte,
Pentru pocănţă
Şi spre folosinţă !
Dar fi-va în păcat
Cel ce-i învârtoşat
Şi n-o va izvodi,
La creştini spre a fi !

 

Partager cet article
Repost0
2 septembre 2009 3 02 /09 /septembre /2009 15:28

Viaţa lui a fost un neîntrerupt poem, ca un fluviu de armonie, curgând prin lume, dansând în pulsaţii rimate spre oceanul Absolutului.

Despre Rabindranath Tagore nu se poate vorbi decât în poeme. El însuşi este un poem fără vârstă. El e mereu la fel de tânăr şi la fel de bătrân. Paşii lui se regăsesc în paşii sprinteni ai fecioarelor ce se-ntorc de la râu cu cofele pline, ca şi în paşii greoi şi şovăielnici ai bătrânilor din sat. Este  flautul de trestie, purtat peste dealuri şi văi, înaltând dintr-insul cântece veşnic noi – aşa cum avea să mărturisească într-unul din poemele sale.

Privind fotografia acestui patriarh călător prin evuri, aparţinând altei religii şi altei culturi, nu se poate să nu vezi în el pe sfinţii Indiei, pe asceţii ei milenari, nevoindu-se în sihăstrii şi păduri.

Însă Tagore nu-şi mortifică trupul şi nu are timp să mediteze la cele de după viaţă, la Marele Dincolo, căci este conştient de faptul că oamenii au nevoie de el aici. Tagore este un călator,  care a ales calea cea mai lungă, căci aceasta   îl apropie cel mai mult de divinitate.

Privind fotografia  celui ce a fost Tagore, îmi spun că trebuie să-i împrospătez zilnic ghirlanda cu flori de Mandara ce-i încadrează statura ca un nimb al sfânt.
Partager cet article
Repost0