Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog
20 juin 2010 7 20 /06 /juin /2010 07:48

Drumul spre casa -
imi va lumina calea
mireasma de tei?

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Haiku
commenter cet article
6 juin 2010 7 06 /06 /juin /2010 17:53

Începe ploaia–

două furnici se-ntâlnesc

sub un brusture.

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Poemul unei respiraţii
commenter cet article
5 juin 2010 6 05 /06 /juin /2010 16:12

Luna tremurând -

micşorând depărtarea

dintre doi oameni.

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Haiku
commenter cet article
5 juin 2010 6 05 /06 /juin /2010 11:06

O libelulă –

pe o sârmă de rufe

apoi pe-un arac.

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Haiku
commenter cet article
4 juin 2010 5 04 /06 /juin /2010 17:12

Sperietoarea –

cu zeghea mucenicului

iubită de ciori.

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Haiku
commenter cet article
3 juin 2010 4 03 /06 /juin /2010 10:05
Tei pe strada ta -
luna înmiresmată
pe aburi de ceai.
Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Haiku
commenter cet article
2 juin 2010 3 02 /06 /juin /2010 14:36

Pete de sânge-

buburuza la numar

printre acestea.

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Haiku
commenter cet article
1 juin 2010 2 01 /06 /juin /2010 17:12

Pierzându-şi acul –
albina nu se-ndură
să plece din flori.

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Poemul unei respiraţii
commenter cet article
29 avril 2010 4 29 /04 /avril /2010 16:14
Dar din cer să-ţi fie
O epistolie [2],
trimisă la tine,
Să-ţi facă mult bine
De trei cinstitoare,
Sfinte rugătoare :
Matilda, Brigita
Şi Elisabeta [3]!
Fost-a stihuită,
Pe stih potrivită,
De misionarul
Gavriil Stiharul.
La ruga fierbinte
A celor trei sfinte
Domnul venit-a
Şi astfel grăit-a:
"De vreţi s-aveţi parte
De roade bogate,
Ziua mea veşnică,
Sfânta Duminică,
Ziua mea sfinţită,
Să fie cinstită [4].
Dar de vă-ndoiţi
Şi îmi nesocotiţi
Aceasta scrisoare,
Harul meu, cu care
V-am binecuvântat,
Fi-va îndepărtat.
Că bine e să ştiţi,
Şi să nu vă-ndoiţi,
Eu pătimit-am,
Pe Calvar primit-am
Lovituri crunte :
Cinci mii patru sute
Nouăzeci şi cinci [5].
Şi suit-am pe brânci,
În Vinerea Mare,
Muntele din zare,
Scuipat şi biciuit,
De toţi batjocorit".
Iată şi cuvântul
Lui Grigore Sfântul [6]:
"Şi de vei mai spune
Câte-o rugăciune [7],
Câte-un « Tatăl nostru » ,
De orice dezastru
Te va feri mereu,
Din cer, Dumnezeu.
Şi de vei mai spune
Câte-o rugăciune
Către Preacurata,
Pâinea şi bucata
Îţi vor fi pe masă
Şi liniştea-n casă :
Tatăl nostru Care eşti
Şi în ceruri veşniceşti,
Numele Tău sfânt fie
Acum şi-n veşnicie.
Vie-mpărăţia Ta,
Facă-se voinţa Ta
Aşa–n cer şi pe pământ,
Precum numele Ţi-e sfânt.
Pâinea noastră spre a fi,
Dă-ne-o nouă zi de zi.
De-am greşit, Tu, iartă-ne,
Noi iertam pe-aproapele.
Ne fereşte, Dumnezeu,
De ispite şi cel rău [8].
Căci a Ta este puterea,
Împărăţia şi vrerea,
Lauda, slava, mereu,
Căci doar Tu eşti Dumnezeu.
Amin.
Bucură-te pe vecie
Cea plina de har, Marie,
Domnu-i cu tine mereu,
Cu tine-i Dumnezeu,
Eşti binecuvântată,
Între femei minunată,
Şi e binecuvântat
Rodul trupului tău curat,
Care este Iisus,
Fiul Celui de Sus [9].
O, Maica lui Dumnezeu,
Sfântă Marie, mereu
Roagă-te pentru noi,
Păcătoşii în nevoi,
Acum şi-n ceasul morţii
Să ne mântuim cu toţii.
Amin [10]".
Dar din cer să-ţi fie
O epistolie!
Dacă o păstra
Cu cinste-n casa ta,
De o vei izvodi
Şi o vei răspândi,
Har ţi va da,
Şi leac vei avea
Pentru orice boală
De-i grea sau uşoară.
Aceluia care
Zile nu mai are
I se va arăta
Şi-l va ajuta
Să se îngrijească,
Să se pregătească
De călătorie
Preasfânta Marie [11].
Aceasta scrisoare,
Binecuvântare,
Îţi aduce-n casă
O veste frumoasă :
De-i vei da crezământ,
Domnul nostru Cel Sfânt
Te va binecuvânta
Pe tine şi casa ta [12].
N-o pune deoparte,
Du-o mai departe!
Scrie şi trimite
Aceste cuvinte
Celor ce îi iubeşti
Şi bine le voieşti!
Nimic din ce scrie
Schimbat să nu fie!

_______________________________________________________


1. "Epistolia pentru cinstirea patimilor Mântuitorului pe Drumul Crucii" mai este cunoscută şi sub numele de "Epistolie adevărată a Mântuitorului nostru Iisus Hristos" sau "Devoţiune către picăturile de sânge pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a pierdut pe drumul Calvarului". Este un text apocrif, care a stat la baza unei devoţiuni necanonice, asemănătoare cu devoţiunile canonice ale Calvarului, cea mai cunoscută fiind "Drumul Crucii" ("Via Dolorosa"). Redacţiunea de colportaj românească o traduce prin : "(Epistolie) Despre picăturile de sânge vărsate de Domnul Iisus Christos când suia muntele calvarului, spre Golgota". Epistolia a văzut lumina tiparului la Toulouse, în anul 1740, şi a fost inserată în "Cărtica de rugăciuni Pietà". Aceasta este o colecţie 43 de rugăciuni şi devoţiuni catolice, în parte necanonice, provenite din pietatea populară. Se crede că a fost tipărită de misionarul iezuit fancez Adrien Parvilliers (1619 - 1678), deşi acesta însă nu putea să mai fie în viaţă în anul 1740. Lucrarea a fost tradusă în numeroase limbi, dar nu a fost tradusă în româneşte (cf. "The Pieta Prayer Booklet, the 15 St. Bridget Prayers" sau "La Pieta Devocionario las 15 oraciones de Santa Brigida").

O versiune a " Epistoliei..." a fost tipărită pe foi volante şi în Anglia, în anul 1795.
2. Se arată că ar fi "o copie a unei rugăciuni găsite în Sfântul Mormânt din Ierusalim, ce a fost păstrată în casete de argint sau de aur de către sfinţi şi sfinţi împăraţi şi împărătese creştine". În altă versiune, mai verosimilă, la rugăciunile ferbinţi ale Sfântei Brigita, Sfântei Elisabeta şi Sfântei Matilda, Însuşi Mântuitorul s-ar fi pogorât şi le-ar fi dezvăluit taina patimilor Sale. Cele trei sfinte ar fi consemnat independent revelaţia şi ar fi păstrat-o în casetele lor de argint (aur). Apoi, numeroase copii ar fi fost oferite creştinilor. De o copie ar fi beneficiat şi papa (?), precum şi numeroşi împăraţi şi împărătese.
3. Sfânta Brigita a Suediei (1303 -1373), întemietoarea ordinului brigitinelor şi autoare a unor celebre profeţii şi revelaţii. A fost canonizată în anul 1391 de către papa Bonifaciu al IX-lea. Biserica catolică o prăznuieşte pe data de 23 iulie. Sfânta Elisabeta a Ungariei (1027 -1231), patroana ordinului terţiar franciscan pentru femei. A fost canonizată în anul 1235 de Papa Grigore al IX-lea. Sfânta Matilda (cca. 895 – cca. 968), soţia lui Henrinc I Păsărarul, rege al Germaniei. Este prăznuită pe 14 martie. În versiunea de colportj românească, devine Sfânta "Maftiolita".
4. La fel ca în "Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce ne-a trimis o Dumnezeu din Cer", se insistă pe respectarea primei zile a săptămânii : "Dacă doreşti să te bucuri de o recolta abundentă, nu trebuie să lucrezi Duminica. Ţi s-au dat şase zile să lucrezi, dar Duminica trebuie să te odihneşti". Aceasta arată că există o filiaţie evidentă între cele doua epistolii. "Epistolia pentru cinstirea patimilor Mântuitorului pe Drumul Crucii", care a fost redactată mai târziu, probabil după modelul celei dintâi, a circulat, cu precădere, în Occident, pe când "Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce ne-a trimis o Dumnezeu din Cer" s-a bucurat de o circulaţie mult mai largă. Ea nu putea să fie redactată anterior anului 1373, anul morţii Sfintei Brigita. Cel mai probabil, "Epistolia pentru Cinstirea patimilor Mântuitorului pe drumul Crucii" a fost redactată şi pusă în circulaţie în Evul Mediu, în perioada marilor flageluri din veacurile al XIII-lea şi al XIV-lea ce au zguduit Biserica catolică ( epidemii de lepră, variolă, malarie, ciumă neagră, invazii de lăcuste, şobolani, lupi, perioade de foamete, cutremure etc.), fără îndoială, de pietatea populară, în special de flagelanţii despre care vorbeşte A. Veselovski (cf. şi Moses Gaster, "Literatura populară română", Ed. Minerva, Bucureşti 1983).
5. Cunoaşterea acestui număr tainic ar conferi un har deosebit. În promisiunile din "Revelaţiile Sfintei Brigita" se vorbeşte despre numărul 5 475, care reprezintă produsul numerelor 365 şi 15 : "Sfânta Brigitta L-a rugat multă vreme pe Domnul să-i spună câte lovituri a primit în timpul amarelor Sale suferinţe. Într-o zi, Mântuitorul i-a apărut şi i-a zis: « Am primit în Trupul Meu 5475 de lovituri; dacă vrei să le cinsteşti, să spui de 15 ori Tatăl nostru şi de 15 ori Bucură-te Marie, în fiecare zi, timp de un an. După ce s-a încheiat acest an, tu ai cinstit fiecare dintre aceste 5475 de lovituri ». Apoi a învăţat-o cele 15 rugăciuni meditative corespunzătoare" (cf. The Pieta Prayer Booklet, the 15 St. Bridget Prayers).
Epistolia mai menţionează o listă de numere, care variază de la o redacţiune la alta.
Cf. "The Pieta Prayer Booklet, the 15 St. Bridget Prayers": "Să se ştie că au fost 150 ostaşi înarmaţi; cei care m-au târât, fiind legat, au fost 23. Călăi au fost 83; am primit 150 de lovituri pe cap, 108 în pântece, 80 în umeri. De 6666 de ori am fost lovit pe trup, iar de 110 ori pe cap. Am fost îmbrâncit şi la amiază am fost târât de păr; împuns cu spini şi tras de barbă de 23 de ori; am avut 20 de râni la cap; Am fost împuns de 72 de ori cu un rug (= mur, rubus );110 de spini i-am avut înfipţi în cap, iar 3 spini aducători de moarte pe frunte. Fost-am apoi biciuit şi fost-am ocărât, fiind îmbrăcat, în bătaie de joc, ca un rege. Avut-am 1 000 de răni pe trup. 608 de ostaşi m-au însoţit pe drumul calvarului, 3 m-au păzit şi 1008 m-au batjocorit. Am pierdut 28 430 picături de sânge".
Cf. redacţiunea de colportaj românească : "El le-a răspuns: Să ştiţi că soldaţi înarmaţi au fost în număr de 150; cei care M-au purtat legat au fost în număr de 83; pumni în spate am primit 180; lovituri în picioare 80. M-au târât cu funia de păr de 23 de ori; scuipat in fata am fost de 180 de ori , lovituri în piept am primit 6666, în cap110. Mi-au străpuns inima şi M-au ridicat de păr la ora 2; am suspinat de 12 ori; înţepături şi spini în cap 100; am fost tras de barbă de 23 de ori. Cei care M-au ucis au fost 3 oameni îmbrânciţi şi biciuiţi spre calvar; rănit la cap de 100 de ori; picături de sânge spre calvar 5475, păzit de 31 de oameni".
Cele 5 475 de lovituri, din revelaţiile Sfintei Brigitta, devin aici 5 475 de picături de sânge. În redacţiunea "Pietà" se vorbeşte de 28 430 picături de sânge. Aceste numere nu sunt date arbitrar. La origine, aveau o semnificaţie precisă, care s-a pierdut. Atunci când nu se mai cunoaşte ceea ce ele semnifică, apar contradicţii. Deoarece aceste epistolii erau copiate şi apoi răspândite de credincioşi (în secolul al XIV-lea, papa Urban al VI-lea îi îndeamnă pe credincioşi să copieze şi să răspândească profeţiile şi revelaţiile sfintei Brigita), evident, în ele s-au strecurat numeroase greşeli. Am păstrat doar numarul 5 475, deoarece are o baza şi o semnificaţie clară în revelaţiile Sfintei Brigita şi le-am ignorat pe celelalte.
6. Poate papa Sfântul Grigorie al VII-lea (1028-1085).
7. Cei care vor spune vreme de trei ani, în fiecare zi, "Slava Tatălui…" ,"Tatăl nostru" şi "Bucură-te, Marie…" vor avea parte de privilegii deosebite : "1) Indulgenţă şi iertarea păcatelor 2) Privilegiul de a scoate din Purgatoriu două suflete 3) Justificare în cazul ca ar muri înainte de termenul fixat de canon. 4) Cinstea de a fi socotiţi martiri pentru Hristos. 5) Privilegiul de a se bucura de prezenţa Mântuitorului în ceasul morţii, Care va pogorî din Cer pentru a primi sufletul  lor privilegiu extins şi în cazul rudelor până la a patra generaţie" (cf. "The Pieta Prayer Booklet, the 15 St. Bridget Prayers").
Cf. redacţiunea de colportaj românească : "Cei care vor citi zilnic - putere şi glorie vor avea; dacă va citi cineva timp de 15 ani zilnic, pentru atingerea picăturilor de sânge pe care le-am vărsat i se vor ierta 5 iertări: întâi o iertare deplină a tuturor păcatelor grele, o iertare a păcatelor mai mici şi va scăpa de pedepsele şi de muncile iadului. Dacă va muri înainte de 15 ani, i se socotesc -15 îndepliniţi- la moarte. Să fie considerat ca şi când şi-ar fi vărsat sîngele pentru Sfânta Credinţă. Eu Însumi voi coborî şi-i voi lua sufletul lui şi al rudelor sale până la al IV-lea neam".
8. Cf. Mt. 6, 9-13; Lc. 11, 2-4.
9. Cf. Luca 1, 28.
10. Rugăciunea catolică "Bucură-te, Marie" este echivalentă cu rugăciunea "Născătoare…" din Ortodoxie. În redacţiunea de colportaj românească nu se menţionează rugăciunile.
11. "Cei ce vor copia "Epistolia..." şi o vor purta cu sine nu vor muri înecaţi sau de moarte subită, de boli contagioase, trăsniţi sau nespovediţi; duşmanii nu le pot face vreun rău, nu vor cădea victime abuzurilor stăpânirii şi nu vor avea parte de defăimători şi martori mincinoşi. Femeile nu vor fi în pericol la naştere. Cu 40 de zile înaintea morţii, Sfânta Fecioară va veni şi-i va pregăti pentru o moarte bună" (cf. "The Pieta Prayer Booklet, the 15 St. Bridget Prayers").
12. Unele versiuni, prezintă exemple de miracole atribuite puterii "Epistoliei..." . Transcriu câteva :
În anul 1821, un vas care transporta mai mulţi emigranţi din San Giovanni Incarico, provincia Frosinone, Lazio, Italia a naufragiat în timpul unui uragan. Din cele şase sute şaizeci şi şapte de persoane aflate la bord, doar nouă, cele care aveau o copie a "Epistoliei...", au scăpat cu viaţă.
În anul 1889, Giovanni Santarello a fost îngropat sub rămăşiţele casei sale, în timpul unui cutremur. După patru zile a fost scos viu. Asupra sa s-a găsit o copie a "Epistoliei...".
Tot cu ocazia unui cutremur, care a devastat nordul Italiei şi Franţa, Nathaline, o fată analfabetă din Nisa, a reuşit să supravieţuiască, după ce trei zile a zăcut sub dărâmături. Şi la aceasta a fost găsită o copie a "Epistoliei..." .


Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Poèmes
commenter cet article
23 avril 2010 5 23 /04 /avril /2010 14:05
Este vorba de mânia lui Dumnezeu. Şi atunci, tragedia a început cu erupţia unor vulcani, eveniment care a dus la schimbarea climei :
"Anumite schimbări climatice care s-au produs în Europa Occidentala (De ce Răsăritul ar fi fost scutit ?, n.n.) după 1 300, şi care au dus la repetate perioade de foamete, au avut ca rezultat ultim slăbirea rezistenţei organismului, apariţia şi extinderea în timp şi spaţiu a epidemiilor şi a unor boli mai uşoare" [1]. Totuşi, plăgile Evului Mediu nu s-au limitat numai epidemii cumplite. Au fost semnalate inexplicabile invazii de lăcuste, ce au devorat ani de-a rândul grânele, compromiţând recoltele, invazii de şobolani ce au terorizat satele şi oraşele [2], cruciada dezastruoasă a copiilor etc. Deoarece Europa nu se mai confruntase cu o asemenea concentrare de nenorociri, la o scară atât de mare, oamenii aveau impresia că nelegiuririle au umplut paharul mâniei lui Dumnezeu, Care nu mai poate răbda atâtea silnicii şi că ziua teribilă a judecăţii a venit. Călugărul franciscan Tomaso de Celano ( cca. 1200 – cca. 1260/1270) scrie, în latineşte, poemul "Dies irae" (Ziua mâniei), un poem al exasperării, care ulterior a devenit textul unui celebru imn gregorian.
Se crease o stare de descurajare generală, de angoasă continuă, ce a dus la naşterea unor adevărate cruciade de penitenţă generală. Hoţii cereau iertare păgubiţilor şi le înapoiau cu dobândă bunurile furate, tiranii cereau iertare asupriţior (văduvei şi orfanului) şi le făceau danii generoase, adulterinii îşi mărturiseu public păcatul (deşi era necanonic, căci spovedania se face în taină, la duhovnic) şi erau gata să primească orice canon de pocăinţă, oricât de umilitor ar fi fost. Unii credincioşi mergeau în genunchi la biserică, iar alţii se autoflagelau. Numai să înceteze odată cumplitele pedepse, deşi părea că totul e zadarnic, fiind prea târziu. Disperarea era generală : " când într-un oraş, marea epidemie de ciumă secera sute de persoane într-o singura zi, încât cadavrele rămâneau neîngropate zile în şir, oribilul spectacol al putrefacţiei crea un coşmar continuu de care oamenii nu puteau scăpa"[3]. Acum cultul epistoliilor atinge apogeul. Acum apar devoţiuni noi, cum ar fi, de pildă, "Cinstirea patimilor Mântuitorului pe drumul Crucii', şi ele difuzate prin epistolii. În cultul epistoliilor , unii vedeau o soluţie pentru o trezire generală a conştiinţelor şi a luat naştere un puternic misionarism ad hoc. Poate că aveau dreptate ! "Oricât de virulente au fost aceste epidemi şi de precare condiţiile igienice din acea vreme, în definitiv populaţia Europei a supravieţuit" [4]. Dar cu ce preţ ? Să nu avem impresia că ele s-au stins fără urmări. După Samuel Hahnemann (1745 – 1843), părintele homeopatiei moderne, organismul uman a fost " stigmatizat" de "miasme" (diateze) , iar consecinţele se fac simţite astăzi [5]. Multe boli cronice incurabile, în primul rând cancerul, îşi au originea în "stigmatele" genetice ale marilor epidemii din trecut, care au modificat codul genetic uman, alterându-l ireversibil. Ne place, nu ne place, "Sfânta Scriptură" s-a dovedit a avea încă o dată dreptate : "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii" [6].

Note

_______________________________
1. Ovidiu Drimba, "Istoria culturii şi civilizaţiei", Ed. Ştiinţifică, Bucureşti -1990;
2. Vezi şi legenda flautistului vrăjitor din Hamerlin;
3. Ovidiu Drimba, op. cit.;
4. Corneliu Aurian-Blăjeni, "Homeopatia, teorie si practica", Ed. Litera, Bucureşti 1985;
5. Vezi "Organon-ul medicinei", Editura Excalibur, 2008;
6. Iezec. 18, 2.

Legături externe

_______________________________________________________________________
* Erupţii care au schimbat soarta lumii
* Erupţiile vulcanice pot schimba clima
* Erupţii vulcanice care au schimbat lumea
* Vulcanii care ameninţă Europa
* Dies irae
Repost 0
Published by Gavriil Stiharul
commenter cet article

Présentation

  • : VREMURILE MUCENICIEI
  • VREMURILE MUCENICIEI
  • : Un blog literar.
  • Contact

Profil

  • Gavriil Stiharul
  • http://www.wikiwand.com/ro/Gabriel_Iordan-Doroban%C8%9Bu#/overview
  • http://www.wikiwand.com/ro/Gabriel_Iordan-Doroban%C8%9Bu#/overview

Texte Libre

Recherche

Archives

Pages