Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog
27 mai 2015 3 27 /05 /mai /2015 07:26

Ce tristă e fecioara şi câtă paloare!

Mă prind de coapsa ei de corn de lună

Cu ochii dilataţi în noian de zare,

ea este raza naşterii mele sub zodia bună.
.
Îi pipăi artera de zbor şi de-albastru,

ce tristă e noaptea, ci-n zori e cuminte!

Se zbate pentru doi pulsul unui astru

şi trage mugurii sânului spre-nainte.


Seduci în sus lumina pân-la lăcrimare.

te soarbe  răsuflarea fântânilo curate –

a fost dragostea noastra o lungă îmbrăţişare

sau doar chinul iubirii de departe?

 

Scalda de Carl Timoleon von Neff (1804 – 1877)

 

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Poèmes
commenter cet article
10 juillet 2014 4 10 /07 /juillet /2014 12:36

De ce nu mă minţi Iisuse,
de ce-mi spui că este greu,
că pe lume sunt cătuşe
şi că rău e rău mereu?


De ce nu mă minţi, Tu, Doamne?

vreau să-mi spui că e uşor,
că pe lume nu e  foame
şi  că  rănile nu dor.


De ce port vina astei lumi?

cupa intrebării-o sorb,
ce beznă s-a lasat pe ulmi  –
cel ce vede este orb?


Dor  de mai  îl  torn în toamne,

firul  amintirii-l tai
cu iertărea păcii, Doamne,
şi cu  nopţile din  rai.


Un blestem străvechi apasă –

este har sau  întâmplare?
este  boală  ticăloasă ?
port în mine o-ntrebare.


De ce nu mă minţi Tu, Sfinte?

spune-mi  că sunt doar grădini
să nu-mi mai aduc aminte
nici de spini şi măracini.

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Poèmes
commenter cet article
25 février 2014 2 25 /02 /février /2014 18:09

A fi femeie-nseamnă să arzi într-o iubire
şi-a legăna la sân pe pruncul Dumnezeu,
să-aduci în viaţă   balsamuri  din  psaltire,
să găseşti putere să crezi când ţi-e mai greu.




A fi femeie-nseamnă  să te ridici  mai demn
din temniţele silei zidite de tirani.
Lanţurile urii să-ţi fie semn şi-ndemn,
iertarea - balsam duşmanilor de ani.




A fi femeie-nseamnă ca pasărea ce arde
să nu te lase să-ţi pleci genunchii iar şi iar,
ci  să cheme cerul pentru-un zbor departe,
vâslele speranţei bătând şi lin, şi rar.




A fi femeie-nseamnă   ca prin  pustiul  zilei
să treci sprijinită  de-o îngerească mână,
iertand la toţi  dispreţul sau pomana  milei,
zâmbind ticaloasei feţe  înjositor de bună.




A fi femeie-nseamnă să crească-o  taină-n tine,
rod al  podoabelor  curcubeielor cununi,
căci singură nu eşti, arvuna unui  bine
o primeşti în clipe de priveghi şi rugăciuni.

 

Vezi şi volumul Taina fecioarelor

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Poèmes
commenter cet article
17 janvier 2014 5 17 /01 /janvier /2014 18:32

Frunze de cuvinte nearse de geruri

se zbat în priviri lipind gând de gând,

îmi vorbeşti deodată cu tristeţi de ceruri

şi ochii stelelor mai reci ca nicicând.


 

De cum m-ar arde asfinţituri din care

vărsai atâta soare în toamne târzii,

ai oprit râsul, şi golul lui mă doare –

emoţie de seară, doar în cuvânt mai vii.


 

Clipele stau pe răsuflările noaste

ca pe valurile unui ocean ne'nceput –

cineva le cată-n adâncuri albastre,

dar oarbe plutesc spre ţărm neştiut.

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Poèmes
commenter cet article
24 septembre 2013 2 24 /09 /septembre /2013 08:58

Gavriil Stiharul


  
 

Sufletul târăşte o zdreanţă murdară

străbătând noroiul străzilor de toamnă;

răscolit de vântul negru dintr-o seară –

ce-adânc pătrunde bezna în orice rană.


 

 

Până aici ajunge ţipătul morţii

ca răsuflarea unui gând dureros:

Cineva, prin sita rară a nopţii,

lasă cuvintele s-ajungă la os.


 

 

Mă-ntorc în amintiri, în ninsori mai albe,

cuvântul lipeşte pe gânduri petale:

eram când raiul se plămădea din ape

şi veneam  acasă pe o altă cale.


 



 

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Poèmes
commenter cet article
10 août 2013 6 10 /08 /août /2013 09:09

Îţi sunt lacurile ochi de ape sfinte?...
Sunt lanurile gene de neveste?...
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Şi într-un balaur – rest de poveste?



Satelele adorm descântate de val,
Îngerul nopţii aprinde amnarul,
Mă visez pe ape, despărţit de mal,
Cineva strigă c-am trecut hotarul.



E negru adâncul şi, la prima vamă,
O umbră îmi cere plata unui dor :
Îi dau sufletul despovărat de teamă –
Se deschide-o uşă şi un coridor...



Cine mai crede în sârma din cuvinte,
Când cerul coboară greu peste morminte?...

 

Vezi şi volumul Taina fecioarelor

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Poèmes
commenter cet article
18 février 2012 6 18 /02 /février /2012 16:54

Gândurile mi-s frunze înveşmântate-n ploi
bătând în ferestre cu-obloane de pleope,
şi nimeni la geam, şi nimeni aproape --
distanţele de toamne-s netrecute-n noi.

Ce departe clipeşte cornul alb de lună,
ce departe de mugur este orice floare:
uneori valul mării se destramă-n spumă
şi lacrimile toamnei se-ntorc în izvoare.

Ce bine ca exişti dincolo de morminte --
mi-a fost oprită orice bucurie --,
dansez cu-nchipuirea care încă minte
până la solitara mea copilărie.

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Poèmes
commenter cet article
12 janvier 2012 4 12 /01 /janvier /2012 11:50

 

 

 

Clic aici pentru vizualizare: Nobila Chemare  

Clic aici pentru descărcare:  Nobila_Chemare.pps

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Poèmes
commenter cet article
9 juin 2011 4 09 /06 /juin /2011 07:14
rosteste-speranta-1.jpg
de Gavriil Stiharul



Rosteşte Speranţă când luna e nouă
şi fir de păianjen în tremur sfinţit
descântă lumina stropilor de rouă
sub ochiul icoanei nicicând aţipit.

Rosteşte Speranţă când mărul dă-n roade –
şi gândul ţi-l pune pe un colb de stea.
Ascultă vârtejul iubirii ce arde
când cerul coboară spălând vina grea.

Rosteşte Speranaţă când frânt este zborul –
şi vezi cum se zbate pleoapa spre zare.
Rosteşte Speranţă – şi-asculta bujorul
cum i se tulbură seva în floare.

Rosteşte Speranţă când pacea-i stăpână –
şi vezi licuricii cum umblă pe cer.
Ascultă îngerii scoţând din fântână
stropi de luceferi pentru ochiul stingher.

Rosteste Speranţă pe-un ascuns regret,
rostirea o pune pe visele-nvinse.
Rosteşte Speranţă  – şi priveşte atent
sărutul răzvrătit pe buzele stinse.

 


 
Clic aici pentru vizualizare in pps:
Clic aici pentru descărcare pps:
Rosteşte Speranţă
Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Poèmes
commenter cet article
27 avril 2011 3 27 /04 /avril /2011 15:09

de Gavriil Stiharul 

 

 

Voi scrie Adevăr pe braţele slăbite,

C-o sabie mai grea vei porni la luptă,

Voi scrie Adevăr pe aripile frânte

Şi calea către stele o vei străbate uşor.

Voi scrie Adevăr pe pleoape ostenite

Şi vei vedea luceferi dincolo de zare,

Voi scrie Adevăr pe visele zdrobite

Şi vei urca pe stâncile semeţe.

Voi scrie Adevăr pe frunte şi pe mână

Şi vei porni pe mările muginde în furtună.

Sunt scribul care îţi scrie acum umil

Mesaj din Cer, eu, Stiharul Gavriil.

Sunt scribul care îţi scrie de departe

Nu rupe scrisoarea, ci pune-o deoparte.


Aici pentru vizualizare în pps:

 

Voi scrie Adevar

Repost 0
Published by Gavriil Stiharul - dans Poèmes
commenter cet article

Présentation

  • : VREMURILE MUCENICIEI
  • VREMURILE MUCENICIEI
  • : Un blog literar.
  • Contact

Profil

  • Gavriil Stiharul
  • http://www.wikiwand.com/ro/Gabriel_Iordan-Doroban%C8%9Bu#/overview
  • http://www.wikiwand.com/ro/Gabriel_Iordan-Doroban%C8%9Bu#/overview

Texte Libre

Recherche

Archives

Pages