Un blog literar.
Sistemul mnemotehnic serial-asociativ sau Sistemul mnemotehnic al lanţului asociativ este o metodă prin care se creează lanţuri asociative prin extinderea de asociaţii între itemi nerelaţionali. Asocierile sunt fonetice, logice, semantice, metaforice...
Lire la suiteAcrostihul este o poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicație etc.) sau o propoziție. Un acrostih celebru este Solmizare, un imn dedicat lui Ioan Botezătorul, compus de călugărul...
Lire la suiteCe tristă e fecioara şi câtă paloare! Mă prind de coapsa ei de corn de lună Cu ochii dilataţi în noian de zare, ea este raza naşterii mele sub zodia bună. . Îi pipăi artera de zbor şi de-albastru, ce tristă e noaptea, ci-n zori e cuminte! Se zbate pentru...
Lire la suite2 Legături externe Sisteme mnemotehnice A Acrostih mnemotehnic Asocierea percepţiilor B C Codul american de telefonie D E F G H I Indicii de recuperare Imagini mnemotehnice bazate pe categorii J K L M Metoda itinerariului Metoda mnemotehnică a hărţilor...
Lire la suiteUn cer de Lerui-ler spânzurând o stea cu lacrimă de înger şi aripă de pleoapă, Colind sărac purtat de cei desculţi prin nea, sfinţit de amintiri chemând la câte-o agapă. În noi se-aud cântări din beciuri surde ca-ntr-o fântână privind spre un mormânt...
Lire la suiteZorile sunt cumpăna din privegheri Când minunile n-au înfăţişare. Atunci speranţa minte, sfinţii sunt păreri: Ascultă plânsul spicelor-fecioare! Nu-i dat oricui să treacă prin trezvie – cine poartă azi povara minţii? Spune-mi să-nfrânez pofta de trufie...
Lire la suiteDe ce nu mă minţi Iisuse, de ce-mi spui că este greu, că pe lume sunt cătuşe şi că rău e rău mereu? De ce nu mă minţi, Tu, Doamne? vreau să-mi spui că e uşor, că pe lume nu e foame şi că rănile nu dor. De ce port vina astei lumi? cupa intrebării-o sorb,...
Lire la suite(Lirică orală culeasă de la un fost deţinut politic, prelucrată de Gavriil Stiharul) (I) Loc din ţintirim Vâlve de venin La priveghi de lună Morţii se adună, Cei duşi se răzbună Cu jar din furtună. La groapa-nchisorii, Spre ceasul mirării, Aripi ruginite...
Lire la suiteCuibar de pleoape acoperind o lume îşi tremură în beznă gene ostenite – ce sol mi-a dar şoptirea fără nume să pot visa plecarea din cuvinte? Nu pot rămâne petale de iubire din toamnele tăcute în amfore de lut decât golind dorinţa de rostire, gustându-te...
Lire la suiteDe iubeşti, varsă-n furnalul iertării pelin de suferinţă din răni şi amintiri, mai tare roade rana răzbunării– dar sufletul se logodeşte în iubiri. De iubeşti, toarce firele de sfinte, caierul de gânduri e-n rod ca un pântec, zefirul de seara lasă-l s-aprindă...
Lire la suite