Un blog literar.
Ce tristă e fecioara şi câtă paloare!
Mă prind de coapsa ei de corn de lună
Cu ochii dilataţi în noian de zare,
ea este raza naşterii mele sub zodia bună.
.
Îi pipăi artera de zbor şi de-albastru,
ce tristă e noaptea, ci-n zori e cuminte!
Se zbate pentru doi pulsul unui astru
şi trage mugurii sânului spre-nainte.
Seduci în sus lumina pân-la lăcrimare.
te soarbe răsuflarea fântânilo curate –
a fost dragostea noastra o lungă îmbrăţişare
sau doar chinul iubirii de departe?
Scalda de Carl Timoleon von Neff (1804 – 1877)
/https%3A%2F%2Fassets.over-blog.com%2Ft%2Fcedistic%2Fcamera.png)