Drumeţ pe cărarea rugăciunii

Zorile sunt cumpăna din privegheri

Când minunile n-au înfăţişare.

Atunci speranţa minte, sfinţii sunt păreri:

Ascultă plânsul spicelor-fecioare!

Nu-i dat oricui să treacă prin trezvie –

cine poartă azi povara minţii?

Spune-mi să-nfrânez pofta de trufie

în locul unde cad îngerii şi sfinţii!

Cât de uşor urcă seva bucuriei

în frunzişul inimilor nepătate.

Căderea e-aproape. Semnele curviei

se-arată-n paşii smintelii ne’nfrânate.

Numai smerit de setea de pustie

mai pot la masă să mai stau cu sfinţii;

spune-mi să-nfrânez pofta de trufie,

cum s-au priceput bunii şi părinţii!

• Vezi şi volumul Poarta Raiului
• See also my book Poarta Raiului 
• Voir aussi mon livre  Poarta Raiului