Un blog literar.
De iubeşti, varsă-n furnalul iertării
pelin de suferinţă din răni şi amintiri,
mai tare roade rana răzbunării–
dar sufletul se logodeşte în iubiri.
De iubeşti, toarce firele de sfinte,
caierul de gânduri e-n rod ca un pântec,
zefirul de seara lasă-l s-aprindă
vâltori de maci pe buze şi în cântec.
De iubeşti, aşază pe cerul iubirii
luceferi din tine şi doruri celeste,
fie-ţi scriptura nădejdea împlinirii –
în sanctuar de frunze, o toamnă mai este.
Vezi şi volumul Taina fecioarelor
/https%3A%2F%2Fassets.over-blog.com%2Ft%2Fcedistic%2Fcamera.png)