Blesteme din cimitir

(Lirică orală culeasă de la un fost deţinut politic, prelucrată de Gavriil Stiharul)

          (I)

Loc din ţintirim

Vâlve  de venin

La  priveghi  de  lună

Morţii se adună,

Cei duşi se răzbună

Cu jar  din  furtună.

La groapa-nchisorii,

Spre ceasul mirării,

Aripi ruginite

Prelungesc morminte,

Luna ca un ochi

Cloceşte deochi,

Duhurile toate

Ies pentru dreptate: 

„Voi, ce-aţi pironit

Pe neprihănit

De ziduri de  hule

În nopţi de celule,

Sunteţi blestemaţi

Să fiţi măcinaţi

De gânduri semeţe

Cu hidoase feţe,

De umbre ce bat,

În ochiul holbat,

Cu mâna chircită,

De lanţuri pocită.

Ca la abatoare,

Fără lumânare,

Ne-aţi înjunghiat,

Cer îndoliat.

Plouă undelemn

Dincolo de semn.”

E priveghi de lună

Morţii se adună,

Din uitate oase,

Ca la parastase,

Vin din cimitire

Pe cruci de-amintire

Pentru   judecată,

Iaduri   de  răsplată,

Ei strâmbă secunda

Şi grăbesc osânda.

(II)

Printre zăbrele

Mucuri de stele

Scapără-un fulger

Arde un înger;

Cade-un serafim

Peste ţintirim

Scoţând din pământ,

Dintr-un mormânt,

O umbră trezită

Şi neputrezită:

Fă-ţi cu limba cruce

La câte-o răscuce.

Să n-auzi blesteme

Vuind în poeme.

Moara din morminte

Macină cuvinte,

Oh, vorbele cele,

satanice, rele,

Cum mai răscolesc

Şi ne necăjesc!

[..............................]