Colind

Un cer de Lerui-ler spânzurând o stea

cu lacrimă de înger şi aripă de pleoapă,

Colind sărac purtat de cei desculţi prin nea,

sfinţit de amintiri chemând la câte-o agapă.

În noi se-aud cântări din beciuri surde

ca-ntr-o fântână privind spre un mormânt

din care străjuit abis de unde

urc din greu un gând şi-o treaptă spre cuvânt.