Versificare inspirată din "Legenda Duminicii" sau "Epistolia lui Hristos pentru paza Duminicii", considerată a fi cel mai vechi text scris în limba română dintre cele păstrate, tălmăcit din limba slavonă în anul 1391 sau 1392 de către călugării copişti...
de Gavriil Stiharul V ai, ce luptă se dă-n mine când trupul este pe moarte!… Să-l miluiască … n-are cine… Vai, cât plânge şi se zbate! … Irmosul ecou bate-n veac, mi se vesteşte-n parastas… Un gol străin şi fără leac se adânceşte ceas de ceas. Ca frunza...
Ţi-s lacrimile izvoare de demult, ţi-s gândurile dureri din neştiut? – trage cerul spre morminte, să plângă pe oseminte. Ţi-e zâmbetul oţel de lună nouă culcat pe-un pat de suflet şi de rouă? – mută nunta de cucoare din drumul stelei căzătoare. Se trezesc...
Gavriil Stiharul Sufletul târăşte o zdreanţă murdară străbătând noroiul străzilor de toamnă; răscolit de vântul negru dintr-o seară – ce-adânc pătrunde bezna în orice rană. Până aici ajunge ţipătul morţii ca răsuflarea unui gând dureros: Cineva, prin...
Mi-e fruntea pergament pe care timpul îl scrie cu slove aspre de oracol, şi ochii tăi logodiţi cu-Olimpul le leagă cu înţelesuri de miracol. Să nu citeşti nimic despre-ntristare, nici despre gândurile din nopţi târzii, citeşte despre flori şi despre soare...
Gând târziu arzând în tine, demon devorând retina, pe ursitul care vine îl descântă cu lumina. Noapte veştedă de toamnă: stai în drumul lui şi-aşteaptă, ochiul lasă-l să adoarmă, inima las-o să-l vadă. Suflet însetat de soartă, ostenit de stele toate,...
D e veghe sunt la ceasul nopţii-n care şi candela lumina ei şi-o-nalţă, când stelele s-abat de pe cărare, bătând în geam lumina lor de gheaţă. Atunci s-aude îngerul cum vine: polen i-i raza şi totul e fecund, pleoapa – petala ochilor – devine o zbatere,...
1. C itiţi invers cuvântul « CARD » de pe cărţile voastre de identitate şi vă veţi convige cât de viclean este diavolul. 2.Să fim atenţi la noi înşine. Cu înţelepciune, să ne citim şi invers. 3. Dacă lumea ar fi fost perfectă, atunci nici eu nu aş fi...
O minune este în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare clipă. Există o înţelepciune a fiecărei zile, a fiecarui ceas, a fiecărei clipe. O minune este în fiecare copac, în fiecare pasăre, în fiecare floare. Există un sens în fiecare copac, în fiecare...
P oate că dintre toate limbile pământului, negreşit limba elină este cea mai privilegiată în ceea ce priveşte “Rugăciunea lui Iisus”. În limba elină ” Rugăciunea lui Iisus” are o rezonanţă deosebită. Este un poem, o poezie rimată, asemănătore unei cântari...
de Gavriil Stiharul Sursa: Ortodoxie şi stihuri N ebănuite sunt conexiunile noastre lăuntrice. Totdeauna oferă câte o surpriză. Sfânta Scriptură lucrează nevăzut. După teologi, Sfânta Scriptură are un sens literal şi un sens spiritual, acesta din urmă...
Miracolele încep în cuvinte E rau ultimele zile de toamnă. Soarele apunea liniştit peste spinarea de lut a dealului, trimiţând ultimele raze ce se jucau sprintene prin frunzişul de făget. Rugina şi fierul toamnei, ce aminteau de impunătoarele armuri medievale,...
C u mii de braţe-ntinse, Dumnezeu, te rog în fiecare zi şi noapte şi norii îi cuprind în palme, eu, dar cuvintele îmi sunt deşarte. Eu fur din rugăciunea celor sfinţi cuvinte bune şi neîntinate, sunt pe lume atâţia oropsiţi, mi le cer să i le dau pe toate....
S unt rodul Tău de foc rotund ca un ou şi a venit soroc să mă nasc din nou. Şi fă-mi acum loc în staulul cu fân, sunt rodul Tău de foc şi mă nasc acum. Aprinde o stea în candeli creştine, căci e noaptea mea şi mă nasc din Tine. Şi colindătorii să vină...
" D umnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!" Acestea sunt cele câteva cuvinte dumnezeieşti cu bun rod, care, căzând în ţarina Ortodoxiei, au rodit isihasmul. Nu sunt multe. Pot fi numărate pe degetele de la o singură mână. Este "Rugăciunea vameşului"...
R ugăciunea Inimii este un dar. Este, în acelaşi timp, învăţătură şi nevoinţă. E rugăciunea poeziei Filocaliei, e poezia cuvântului smerit al Sfinţilor Părinţi, e liniştea săraciei cu duhul, a celor însetaţi după dreptate, a celor ce plâng şi care se...
L umea lui devenise ireală, atât de transparentă, încât privirea trecea de-a lungul râului până la izvoare. Lumina fermecată se împrăştia pretutindeni şi vietăţile pădurii se adăpau din ea, adulmecând veşnicia. Un vas aurit, brodat cu lacrimi şi aştri,...
Frunze de cuvinte nearse de geruri se zbat în priviri lipind gând de gând, îmi vorbeşti deodată cu tristeţi de ceruri şi ochii stelelor mai reci ca nicicând. De cum m-ar arde asfinţituri din care vărsai atâta soare în toamne târzii, ai oprit râsul, şi...
Motto : - Implantat-au chip-uri pretutindeni ? - Implantat-au. S paţiul rimat l-au îngrădit cu sârme, au pus curent electric între versuri - cuvintele n-au drept să se cunune, ci triste se unesc în înţelsuri. Doar orele mai stau la sfat solemn, când candela-n...
C u mai bine de o sută de ani în urma, Émile Coué spunea : ”Avem în noi o forţa incalculabilă, care mânuită în chip inconştient ne este adesea dăunătoare. Dacă, dimpotrivă, o conducem conştient şi inteligent, ne dă stăpanire de sine. Astfel, nu numai...
D in piatra de vatră strămoşească murmură glasuri ca de vaier, buciumul le duce mai departe, vremea le prinde în al ei caier. Trec turmele să se-adape, e încă tulbure izvorul, răsar în câte-un ochi de apă stropi albi îngemănaţi cu dorul. Un cântec păgân...
V iaţa lui a fost un neîntrerupt poem, ca un fluviu de armonie, curgând prin lume, dansând în pulsaţii rimate spre oceanul Absolutului. Despre Rabindranath Tagore nu se poate vorbi decât în poeme. El însuşi este un poem fără vârstă. El e mereu la fel...
Sursa: Ortodoxie şi stihuri Motto : « Iată, Eu stau la uşă şi bat. » (Apocalipsa, III, 20) Î ntr-o zi, Iisus Hristos i-a bătut la uşă. A căutat cheia să-I descuie, dar n-a găsit-o. Iisus Hristos i-a spus ca uşa este încuiată pe dinafară şi cheia este...
de Gavriil Stiharul Sursa: Ortodoxie şi stihuri A uzit-aţi de povestea minunata a lui Tom? Dacă n-aţi citit-o încă, e bine să o citiţi. Eu am citit-o demult, demult, într-o broşura de colportaj, care m-a impresionat profund. Un băieţel cu suflet de înger...
L a ceasul de noapte când veghea-i învinsă - sirenă e visul pe marea întinsă, mă cheamă un glas spre larg şi mă minte, pleoapele mele vâslesc înainte. Dar glasul mă cheamă iarăşi din noapte, când, din bolta înaltă, stelele coapte îşi scutură argintul...
/fdata%2F3127219%2Favatar-blog-1109062078-tmpphptHumJG.jpeg){kind=avatar}
/image%2F0000001%2F20161124%2Fob_1d3a4b_9acf0e82c40563476e191127fd42cdfc-1.jpeg)
