Misiunea spirituală a României

Motto:
„Şi atunci va porni de pe culmile acestei ţări o acţiune de încreştinare a tuturor neamurilor“.
(Agatanghel, 1298)

Ieromonahul Agatanghel a avut în anul 1298 o înfricoşătoare vedenie profetică pe care a scris-o. În aceasta se arată cum că Grecia va fi cucerită de către turci pe vremea împăratului Constantin (Paleologul): "Constantin a început, Constantin va pierde împărăţia Bizanţului". Se indică şi anul : "Acestea se vor împlini în anul 1452 până în 1453, când va cădea cea mai mare împăraţie în mâna agarenilor. Aceştia se vor deda la jafuri şi distrugeri: "Vor fi casele distruse şi sfintele biserici profanate. De asemenea şi credincioşii vor fi persecutaţi până la a opta sută hotărât (1821)". A mai proorocit şi despre ascensiunea şi căderea lui Napoleon Bonaparte. În mare, proorocia lui coincide cu cea a Sfântului Cosma Etolianul, Sfântului Metodie şi a Cuviosului Anonim.
Despre „Ţara Lupului” (După Mircea Eliade, marele istoric al religiilor, dacii se numeau ei însişi “lupi” sau “cei care sunt asemeni lupilor") a spus:
„Şi atunci va porni de pe culmile acestei ţări o acţiune de încreştinare a tuturor neamurilor“.
Aceasta ultima profeţie, care ne priveşte atât de mult, a început să se împlinească vizibil încă din anul 1742. De ce anul 1742 ? Ce s-a întâmplat atunci ?
Sa ne reamintim:
- La 1742 vine in Moldova călugărul ucrainean Platon, viitorul Paisie (1722-1794);
- El a prins dorul să vina în Moldova de la mitropolitul moldovean Antonie, refugiat în Rusia în urma razboiului ruso-turc (1735-1739);
- La acea vreme, Moldova se prezenta ca unul dintre cele mai înfloritoare colţisoare ale lumii ortodoxe;
- Aici, Paisie a întâlnit mulţi sihaştri însemnaţi, pe unii dintre ei se aşezau păsarile şi îi însoţeau oriunde se duceau (Nu este o legendă. Una din roadele Rugăciunii lăuntrice este aceea că sălbaticiunile „văd” sfinţenia nevoitiorului şi nu se mai tem, căci ştiu că nu le poate face rău. Impostorii Rugăciunii lăuntrice sau năluciţii de diavol pot înşela pe oamnei, dar pe animale nu);
- La mănastirea Neamţ, traduce în limba slavonă "FILOCALIA";
- La vremea aceea, nu exista în limba rusă o traducere a "FILOCALIEI";
- Cu titlul "DOBROTOLUBIYE", o tipăreşte la Moscova in anul 1793;
-Este retipărită în anul 1822;
- Prin ea, s-a deschis seria traducerilor ulterioare, fiind continuată în limba rusă de către Tihon de Zadonsk (1724-1783), canonizat în 1861, Serafim de Sarov (1759-1833), canonizat în 1903, episcopul Ignatie Briancianinov (1807-1867), canonizat în 1988, preotul Ioan de Kronstadt (1829-1808), canonizat în 1964 şi de călugarii de la mănăstirea Optina, sub îndrumarea lui Teofan Eremitul/ Zăvorâtul (1815-1894), canonizat în 1988;
- Urmările acestui început făcut de Paisie au fost că în Rusia renaşte viaţa monastică şi ia fiinţă mişcarea slavofilă "DOBROTOLUBIE", care se voia o întoarcere la cultura nativa rusă;
- Rugăciunea lui Iisus/ Rugăciunea lăuntrică devine foarte populară, cu aceasta îndelednicindu-se atât monahii, cât si mirenii;
- Rugăciunea lui Iisus devine o adevărată moda printre intelectuali, mulţi liber-cugetatori se reîntorc la Ortodoxie;
- Îşi fac aparitia PELERINII, nebunii pentru Hristos, care renunţau la toate bunurile lumesti, îndelednicindu-se numai cu Rugăciunea lui Iisus;
- Ia fiinţă un curent literar care dă naştere la o serie de eseuri, studii şi mai ales romane, cel mai cunoscut fiind "MARTURISIRILE UNUI PELERIN";
- Acesta a cunoscut o popularitate imensă, fiind tradus imediat în limbile de largă circulaţie. La noi, a fost tradus sub denumirea de "PELERINUL RUS";
- Se presupune ca autorul lui a fost un ţăran din Urali;
- S-a scris un nou capitol în hagiografia populară rusă;
- Ortodoxia rusă a fost salvată de tendinţa ei de atunci pro catolic-unionistă şi pro luterană;
- În Rusia, Rugăciunea lui Iisus e atât de importantă încât "ea poate să înlocuiască chiar slujble si toate celelalte rugăciuni, căci valoarea ei este universală ..."(Serghie Bulgakov, 1871-1944);
- Practic, a luat fiinţă "Marea ISIHIADĂ din Rusia", având consecinţe nebănuite pentru Ortodoxia Rusă şi de altfel pentru Pan-Ortodoxie.
Negreşit, tot aici mai trebuie adăugat şi Vasile de la Poiana Mărului.
Toate aceste proorociri împlinite sunt uşor de verificat şi sunt confirmare de marii teologi de la noi şi din alta parte.
România, loc binecuvântat, se regăseşte într-o forma sau alta în profeţiile Sfântului Lavrentie al Cernigovului (1868-1950), Sfântului Tihon din Zadonsk (1724-1783), Sfântului Ignatie Briancianinov (1807-1867), Sfântului Ioan de Kronştadt (18241908), Sfântului Nectarie de la Optina (1853-1928), Sfântului Inochentie al Odessei (secolul al XIX-lea), Sfântului Iona de la Odessa (1855-1924), Sfântului Tihon, patriarhul Moscovei (1865-1925), Sfântului Serafim de Viriţa (1866-1949), Sfântului Matrona (1881-1952), Sfântului Ioan Iacob Românul (Hozevitul) (1913-11960), Sfântului Ioan Maximovici (1896-1966), schimonahiei Macaria (1926-1993) şi ale altora.
Aşadar, vedem cum de-a lungul vremurilor s-au strâns numeroase proorociri, dar foarte puţine au rezistat probei aspre a timpului. Acestea din urmă uimesc prin precizia cu care s-au împlinit. Ele aparţin unor Sfinţi Părinţi, care au avut dintru început harul proorocirii, fiind singurele care rămân valabile pentru viitor şi merită o cercetare amănunţită.
Proorocirile făcute de către Sfinţii Părinţi Răsăriteni prezintă deci o importanţă deosebită, deoarece au fost validate de istorie, împlinindu-se aproape în totalitate. În plus, ele particularizează evenimentele care vor avea loc în spaţiul răsăritean, deci şi în ţara noastra, unde populaţia este majoritar ortodoxă.