Stropi de noapte

de Gavriil Stiharul

Sunt stropi de noapte acei ochi care nu mint
în strălucirea zorilor aprinse
când bolta înfrântă de un nor cernit
urmează mersul pleoapelor deschise?

Să-ţi cer să cobori privirea către mine --
eu, umila lumânare care se topeşte -- ,
să potriveşti lumina zilei către mâine,
să simţi flacăra în tine cum creşte.

Nu vei mai putea întuneca vreodată zarea:
scânteia unui gând stingher te va trăda,
când norii sterpi se vor uni cu marea,
în piepturile noastre pescăruşii vor ţipa.