Samedi 3 juillet 2010
6
03
/07
/Juil
/2010
18:56
De la Ioan citire
carte de mântuire:
iubeşte pe Dumnezeu
din tot cugetul tău.
Nu te-ncrede în tine,
goleşte-te de sine,
vezi cine te iubeşte
şi cine îţi vrea bine.
Vezi de ce a venit aici,
uriaş printre furnici,
Bolnavul de iubire
pentru om şi pentru fire.
Vezi de ce s-a micşorat
Fiul mare de-mpărat,
ca-ntr-o vrajă cu pitici
s-a-nfrăţit cu cei mai mici.
Află cum s-a osândit,
trupul şi l-a împărţit
să sature de pâine
pe flămânzii de mâine.
Află cum a adormit
în moarte neputrezit,
cum a dat la o parte
vina ce ne desparte.
Umblă şi află şi vezi
în cine să te încrezi,
nu te-ncrede în tine
goleşte-te de sine.
Par Gavriil Stiharul
-
Publié dans : Poezii
0
Vendredi 2 juillet 2010
5
02
/07
/Juil
/2010
07:46
Casa bătrânei -
iasomia ţine piept
viiturilor.
Par Gavriil Stiharul
-
Publié dans : Haiku
0
Jeudi 1 juillet 2010
4
01
/07
/Juil
/2010
15:34
La vreme, Domnul trimite Înger de lumina
să-ţi picure pe gene clipiri suave, dulci…
Când oboseala zilei şi grija cea de mâine
întârzie odihna cu teamă de năluci.
La vreme, Domnul trimite binecuvântate ploi,
peste ogorul negru o bură tremurândă.
La vreme, e-o primăvară în straie tot mai noi.
La vreme, mieii zburdă şi ciocârlia cântă.
Nu te teme de valurile vieţii izbitoare,
în fiecare greu e-o pronie cerească,
când Tatăl Sfânt în mâna Sa te are,
nu-i vrabie să cadă, nu-i păr să se clintească.
La vreme, Domnul te scoate la liman,
când marea se răzbună şi se frământă valul.
La vreme, se răceşte şi lava din vulcan,
se linişteşte marea şi se arată malul.
De arde Cuvântul Său, veşnicind iubire,
nu-i loc de-ngrijorare, nici cumpătul să-l pierzi.
Când Harul Sfânt dă gândului tărie,
de ziua cea de mâine să nu te-ngrijorezi.
De trimite Domnul pildă de-ntărire :
pasarea mănâncă, deşi n-a semănat…
Crinii se-mbracă în haine tot mai fine –
E vremea să te bucuri…Ce dar minunat!
Par Gavriil Stiharul
-
Publié dans : Poezii
0
Mercredi 30 juin 2010
3
30
/06
/Juin
/2010
17:21
Şi am păşit în Cercul interzis
printr-un cuvânt secret şoptit de magi :
un zeu uitat de lume mi-a deschis,
zvonul străbunilor fremătând prin fagi.
Aici nu-i nimeni să te-ndrume,
rostirea ta devine treaptă,
un paznic, fără chip şi nume,
închide-n urma mea o poartă.
De nicăieri lumina nu răzbate,
doar magii scapără amnarul
şi bat la porţile-ncuiate
cu vraja lor, cercându-le hotarul.
Voi intra pe brânci în templul pătimirii
prin ochiul unei nopţi până la retină,
voi ciopli cu dalta amintirii
primului sărut deschis către lumină.
Un zeu de-aramă cu gleznele de lut
cască spre mine zeci de braţe funerare:
să-mi spui demon dacă odata ai văzut
ieşind pe-aici un sine din uitare.
Îmi aşteptaţi întoarcerea din moarte,
dar eu nu pot să spun niciun cuvânt --
înmormântat sunt în cripta de păcate
'n primul sărut deschis către pământ.
Par Gavriil Stiharul
-
Publié dans : Poezii
0
Lundi 28 juin 2010
1
28
/06
/Juin
/2010
08:54
Cuib de vrabie
pe două crengi lipite -
cireş şi gutui.
Par Gavriil Stiharul
-
Publié dans : Haiku
0
Candela
dinlăuntru 
La vreme, Domnul trimite Înger de lumina
