Lundi 8 août 2011 1 08 /08 /Août /2011 12:26

de Gavriil Stiharul

Odinioară, în vremuri îndepărtate, au existat înţelepţi care stăteau la sfat cu stelele, ascultau vrăjitul cântec al vântului ce-şi făcea loc prin frunzişul copacilor sau mângâia gingaş firele de iarbă. Aceşti înţelepţi au învăţat apoi să-şi îndrepte atenţia spre alt univers, infinit mai bogat şi mai fascinant, care era universul lăuntric. Aici, se deschideau nebănuite privelişti, de-o frumuseţe negrăită. Zvonuri vrăjite veneau din adâncurile fiinţei lor, iar ei, întelepţii, căutau să ia aminte şi să le desluşească. Astfel, au ajuns să-şi cunoască şi să-şi înţeleagă firea, să-şi citească organismul ca pe o carte. S-au minunat în faţa înţelepciunii firii şi au înţeles multe din tainele organismului. Şi noi putem să desluşim multe taine ale organismului, dacă vom avea pasiunea şi răbdarea necesară să-l cercetam. Şi, mai ales, să-l respectăm ! [1]
Vă propun să faceţi o experienţă. Să va observaţi curgerea respiraţiei pe parcursul unui zile. Probabil sunteţi convinşi că răsuflarea curge constant pe ambele nări. Veţi fi surprinşi să vedeţi că nu este aşa. Răsuflarea fluctuează de la o nară la cealaltă, asemănător schiorului ce face slalom printre obstacole. Schimbarea se produce în raport cu perioadele zilei, cu alimentaţia, emoţiile, efortul fizic şi intelectual, medicamentele etc. Cercetarea noastră se va axa pe fluctuaţia respiraţiei de la o nară la cealaltă, precum şi controlul acestora pentru a obţine efecte benefice pentru organism. Este o formă de yoga foarte puţin cunoscută şi cu atât mai puţn practicată, căci cere o mare abilitate din partea yoghinului. Este o yoga foarte precisă, bine ţintită, care ţine seama cel mai mult de proprietăţile particulare ale organismului. Se numeşte “swara -yoga” şi s-ar părea că ar fi atât de eficientă încât ar putea înlocui celelalte forme de yoga, considerate ca fiind prea grosolane.

Respiraţia care cântă

Din punct de vedere etimologic, cuvântul swara, înseamnă în sanscrită sunet sau notă muzicală. În mod poetic şi alegoric, s-a imaginat că aerul care parcurge căile respiratorii superioare cântă. Asemenea vrăjitului flaut de trestie al lui Krishna. Într-o civilizaţie ca cea a inzilor, unde însăşi viaţa pulsează melodic, respiraţia este un imn sacru. Un imn auzit poate doar de zei şi de câţiva iniţiaţi. Swara-yoga este, aşadar, o tehnică care controlează conştient acest flux de aer melodic. Şi totodată se referă la realizarea conştiinţei cosmice. Este prima formă de yoga, venita din negura vremurilor şi păstrată cu sfinţenie de marii rishi ai Indiei [2].
Neîntrerupta melodie, care este însăşi viaţa, pare a fi cântată în acordurile unui dublu flaut. Un tub este în legătură cu nara stângă, are culoarea albă-argintie şi se numeşte ida ( sanscr. ida= argintiu). Celălalt tub se deschide la nara dreaptă, are culoarea roşie-arămie şi se numeste pingala (sanscr. pingala= roşiatic) [3]. Dacă am merge cu alegoria mai departe, am putea considera că flautul dispune de un număr de orificii, şapte la număr, care mânuite cu măiestrie modelează sunetul. Orificiile ar putea fi numite roţi (sanscr.  chakra). Fiecare roată se mişcă fie în sensul orar (sensul acelor de ceasornic), fie antiorar, într-o complexă maşinărie, asemănătoare rotiţelor dinţate ale solemnelor orologii [4].
Conform unor texte, bunăoară Shiva Swarodaya, schimbarea fluxului respiraţiei de la nară la cealaltă se face în mod firesc, la un interval de o oră (două ghati şi jumătate). După alte texte, intervalul ar fi de o ora şi 20 de minute. Este evident că acest interval este foarte relativ. Toţi swara-yoghinii sunt de acord ca există trei tipuri de swara: stângă sau vama (atunci când fluxul de aer parcurge nara stângă) , dreaptă sau dakshina (atunci când parcurge nara dreaptă) şi centrală sau shunya (atunci când fluxul de aer curge în mod egal prin ambele nări). Ultima durează foarte puţin. Când se realizează swara centrală, aşadar când respiraţia curge simultan pe ambele nări, se vorbeşte despre fluxul sushumnei. Se consideră că starea de conştiinţa depăşeşte starea de dualitate prin activarea celui de-al treilea tub de flaut, nunit sushumna nadhi.
Dacă respiraţia curge timp de trei zile exclusiv pe una din nări, se crede că organismul are o problemă. Pentru swara-yoghini, starea de sănătate a organismului este dată de corecta alternare a fluxului răsuflării. Devierea de la acest ritm, este un semn de boală şi pacientul trebuie îndrumat la medic. Excepţie face doar al treilea tip de swara, care este caracteristic stării de transcedere a conştiinţei, aşa numita eliberare (mukti). În lucrarea Yoga sutra a lui Patanjali, se numeşte contemplaţie (samadhi). Mai este cunoscută sub numele de starea de vid (sunya) etc [5].

De la poezie la ocultism

De la observaţia corectă, s-a ajuns la o mistică a practicii swara, la o ocultare a ei. Un adevărat obscurantism bizar, care fantazează nepermis de mult, swara-yoga degenerând într-un horoscop comercial. Bunăoară, se consideră că swara poate da un răspuns ocult unei întrebări dificile sau poate face predicţii asupra viitorului, astfel că un swara-yoghin poate obţine puteri profetice (vakya siddhi), înainte-vedere sau clarviziune (duradristhi),  clarauz (durasrute) şi vedere subtilă (suksmadristi) . Există o listă destul de lungă asupra acţiunilor ce trebuie executate atunci când fluxul respiraţiei se stabileşte la o nară sau la alta.
Iată câteva activităţi asociate fie cu ida sau cu pingala nadhi. Unele dintre ele sunt hilare. Bunăoară, atunci când se efectuează următoarele acţiuni, practicantul trebuie sa se asigure mai întâi că respiraţia curge pe nara stângă. Astfel, organismul va fi în forma maximă, sau sub bune auspicii (shubha), ceea ce va duce sigur la succes: ingerare de băuturi fără alcool, urinare, sculare din pat, practicare de activităţi mentale şi liniştite, precum lecturi, vizionări de spectacole, achizitionare de bijuterii, terenuri etc., desfăşurare de activităţi caritabile, participare la practici religioase, ceremonii, luare în căsătorie, legare de prietenii noi sau consolidare a celor existente, iniţiere în orice domeniu, spunere de rugăciuni, recitare de mantre [6], practicare a meditaţiei, a contemplaţiei, întâlnire cu un guru, cu prietenii sau rudele, demarare de călătorii lungi [7], plantare şi însămânţare, preparare de medicamente, tratare de boli incurabile, compunere şi interpretare de arii muzicale, flirt, seducere de bărbaţi, raport intim cu soţul şi naştere (în cazul femeilor) etc.
Dimpotrivă, dacă urmează să execute următoarele acţiuni, practicantul va trebui să se asigure ca respiraţia curge pe nara dreaptă: activităţi fizice (munca fizică grea, sport, arte marţiale etc), ingerare de băuturi alcoolice, nutriţie [8], defecaţie, lupte, fapte de eroism, turism, hipism, ciclism, practicare de arte marţiale, vânătoare, participare la şedinţe, dezbateri, controverse, redactare de texte, de documente, trimitere de scrisori, comerţ (achiziţionare de bunuri pentru a fi revândute), flirt, seducere de femei, raport intim cu soţia (în cazul bărbaţilor) etc. Am lăsat deoparte unele activităţi de-a dreptul scandaloase, pe care textele de swara yoga le reglementează. În plus, se constată o anumită incoerenţă a unor acţiuni în raport cu principiul swara stângă = activităţi feminine, gingaşe, de recepţie, de colectare; swara dreapta = activităţi masculine, marţiale, brutale, de emitere, de împrăştiere.
Practicantul trebuie să se mai asigure ca scularea din pat se face cu piciorul corespunzător fluxului activ. Dacă pingala este activă, el va păşi cu dreptul spre est sau spre nord. Dacă ida este activă, va păşi cu piciorul stâng spre apus sau spre miazăzi. Activitatea cotidiană să o înceapă atunci când constată swara stânga. Totodată, când cineva oferă sau primeşte ceva, va fi atent sa folosească mâna care corespunde fluxului activ. Femeia trebuie să aibă grijă ca atunci, când vrea să seducă un bărbat, nu numai respiraţia să curgă pe nara stângă, ci şi acesta să se afle la stânga ei. Bărbatul se va îngriji ca femeia să se afle la dreapta lui.
Un swara-yoghin nu se va încumeta să facă o baie în apă rece, înainte sa se asigure că respiraţia este tranferată la nara dreapta. În cazul unei bai cu apa fierbinte, va proceda invers.
De asemenea, mai trebuie să ţină seama şi de faptul că în zilele de luni, miercuri, joi şi vineri predomină respiratia pe nara stângă, iar în celelalte zile pe cea dreapta. Executarea unor acţiuni nepotrivite în aceste zile ar fi de rău augur.
Toate cele enumerate mai sus conduc la concluzia că degenerarea în ocultism a avut loc ulterior, făcându-se cu anumite scopuri dubioase. A rezultat o sumă de superstiţii ridicole. Din nefericire, chiar la noi există din moşi-strămoşi superstiţia cum că trebuie sa primim cu mâna stângă şi să oferim cu cea dreaptă.
Mai raţională ni se pare recomandarea conform căreia ziua să fie executată swara stângă, iar noaptea swara dreapta, ţinând seama că fiziologia modernă a demonstrat că ziua predomină sistemul nervos simpatic (ortosimpatic), iar noaptea cel parasimpatic.
Dacă totuşi trebuie să execute una din aceste acţiuni enumerate mai sus şi fluxul respiraţiei nu este stabilit la nara potrivită, un swara-yoghin este sfătuit de guru să-l schimbe. Una din metode este aceea de a folosi o cârjă de lemn lungă de cca 70 cm, numită yoga danda sau hamsa danda (sanscr. hamsa= numele unei mantre, danda= băţ). Cârja se plasează sub subsuoara opusă nării la care vrem să transferăm fluxul respiraţiei. O metoda mai simplă constă în astuparea cu un tampon de vată a nării pe care vrem să o scoatem din funcţiune. Aceste metode au dezavantajul că nu ţin seama de cazurie de guturai sau de rinită cronică, în care nările sunt în permanenţă obstrucţionate. Noi am găsit că inspiraţia (puraka) reprezintă echivalentul la swara stângă, iar expiraţia (rechaka) la swara dreaptă, ceea ce ar corecta oarecum acest impediment.
Unii consideră că practica swara poate fi de un real folos în cazul unor maladii. De pildă, în timpul unei crize, schimbarea respiraţiei pe nara opusă ar fi salutară. Bunăoară, în crizele reumatice sau în durerile de cap ar trebui sa se schimbe fluxul respiraţiei de la nara dreaptă, care stimulează, la cea stângă, care sedează. Este evident ca măsură, deşi popularizată de unii yoghini celebri [9] este paliativă. Noi consideram ca aceasta practică nu ajuta prea mult, singura soluţie sigură o reprezintă medicaţia alopată potrivită.

Ce este adevărat la swara-yoga?

Studiile ştiinţifice sunt puţine. Se citează raportul Dr. Khalsa din San Antonio, Statele Unite ale Americii, care a făcut un EEG. Concluzia a fost că respiraţia care curge pe nara stânga activează mai mult jumătatea dreaptă a creierului şi viceversa.
De asemenea, s-a demonstrat faptul că în timp ce o jumătate a creierul nostru este activă timp de 60 de minute, cealaltă este pasivă, pentru ca apoi situaţia să se inverseze. Alţii au încercat să lege fenomenul swara de sistemul nervos vegetativ, susţinând cum că sistemul nervos simpatic alternează cu cel parasimpatic pe parcursul a 24 de ore.
Că la foarte puţini oameni există un echilibru relativ între cele două componente ale sistemului vegetativ, ne-o demonstrează şi numărul mare de cazuri de distonie neurovegetativă existente. Acest dezechilibru este constituţional, mai rar dobândit. Astfel, se poate vorbi de constituţii simpaticotonice si vagotonice [10]. Indivizii normali, adică eutonici vegetativi sunt foarte rari. Chiar şi la aceştia există oscilaţii de prevalenţă între simpatic şi parasimpatic. Fiziologia a demonstrat că dimineaţa şi ziua predomina simpaticul revigorant, stimulant, tonic al proceselor vitale, către seara si noaptea devenind prevalent parasimpaticul. Din aceasta cauză se produc, mai ales noaptea, crizele viscerale, de astm bronşic, crizele biliare, accesul de gută, alergiile, şocul anafilactic, atacurile de panică, depresiile, obsesiile. Există şi cazuri când, deşi se află în echilibru, ambele componente ale sistemului vegetativ sunt în hipotonie sau hipertonie. Vedem, aşadar, cum, în practică, lucrurile stau mult mai complex decât le prezintă primitivul şi ocultul text Shiva Swarodaya.
Cu toate acestea, fenomenul swara-yoga deschide un fecund câmp de cercetare, şi constituie o provocare pentru oamenii de ştiinţă. Studiile ştiintifice sistematice sunt puţine şi la început. Cert este ca respiraţia reprezintă o mare necunoscută, fiind de-o complexitate nebănuita şi nu trebuie văzută ca un banal schimb de gaze între microcosmos şi macrocosmos. Totdeauna, în cazul unei tulburări, răsuflarea este un strigăt de ajutor, poate primul şi cel mai dramatic strigăt de ajutor al organismului. Acesta îşi strigă în graiul lui suferinţa, printr-un cântec de jale, printr-o lamentaţie sfâşietoare. Ca un cor antic ce se tânguie, împărtăşind tragicul destin al eroilor, prea crud loviţi de ursită. Formula respiratorie reprezinta, aşadar, amprenta sănătăţii şi personalităţii noastre la un moment dat. Cum nu există două amprente identice, nu exista respiraţii identice. Dacă se va reuşi să se dovedească concludent că swara yoga este eficientă, terapeutica s-ar putea îmbogăţi cu încă o metodă preţioasă şi nepoluantă.
__________________________________________________

1. Potrivit mitologiei hinduse, Shiva, în ipostaza de Adhinath (întâiul guru), le-a revelat muritorilor ştiinţa swara prin intermediul dialogului său cu Parvati, dialog ce a fost imortalizat în cartea Shiva Swarodaya, biblia practicantului swara. “Revelaţia” trebuie luată în sens alegoric şi nu mistic. Pentru omul vedic, întregul univers era însufleţit, acest lucru fiind posibil datorita gândirii magice proprie primitivului.

2.  Se crede ca swara-yoga este o ştiinta străveche, de peste zece mii de ani, existând dinainte de perioada vedică.

3.  Shiva Swarodaya mai foloseşte sinonimele chandra nadi (canalul lunii) şi  respectiv surya nadi ( canalul soarelui).

4.  Ideea că organismul ar putea funcţiona ca o maşinărie de ceas era la modă în Europa în secolul al XVIII-lea, avându-şi originea în lucrarea L’homme machine a filozofului francez iluminist Julien Offray de La Mettrie (1709 – l751). Renumitul yoghin B.K.S. Iyengar, creatorul sistemului original “Iyengar-yoga”, foloseşte şi el aceeasi expresie în cartea sa Light on yoga.

5. Vezi Hatha Yoga Pradipika, IV, 3-4: “Raja Yoga, samadhi, unmani, manonmani, amaratwa, laya, tatwa, sunya, asunya, parama pada, amanasska, adwaitama, niralamba, niranjana, jiwana mukti, sahaja, turya sunt sinonime”.

6. Mantra (sanscr. mantra = vrăjiorie, rugăciune, descântec) vers sacru din imnurile vedice în cultura mitoreligioasă a Indiei; versurile de tip mantra alcătuiesc categoria de scrieri samhita; de asemenea mantra-pustika se numeşte orice carte de descântece. Dar din punct de vedere teologic, mantra este de fapt o formulă de rugăciune brahmanică (vezi Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală,  Ed.  Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989).

7.  Vezi Shiva Swarodaya, versetul 59: ” Este semn de bun augur, atunci când plecarea de acasă coincide cu swara stângă […]“.

8. Ibid. : “[...] De asemenea, este semn de bun augur când luarea mesei coincide cu swara dreaptă”.

9. Vezi Srimat Swami Shivananda Saraswati, Yogic Therapy or Yogic Way to Cure Diseases, Umashal Ashram, 1957.

10. Vezi A. Păunescu-Podeanu, Baze clinice pentru practica medicală, Ed. Medicală, Bucureşti, 1981.

Notă: Acest eseu reprezintă o cercetare critică şi nicidecum o pledoarie pentru swara yoga.

 

*Aviz amatorilor de plagiat copy-paste-işti! În articolul de faţă a fost inserat un minitext încifrat, prin care se poare identifica autorul real a lui, precum şi un scurt blestem împotriva profanatorilor de texte, aşa cum se obişnuia în Evul Mediu. Orice eventuală preluare trebuie să-l indice neapărat pe autorul real, Gavriil Stiharul, precum şi sursa, în acest caz: blog-ul "Candela dinlăuntru".

Par Gavriil Stiharul - Publié dans : Eseu
Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires
Jeudi 7 juillet 2011 4 07 /07 /Juil /2011 20:59

de Gavriil Stiharul


[...] În poiană, un schimnic îmbrăcat ca un păstor - cămaşă de in, cioareci, cojoc lung până la călcâie, brâu stacojiu, opinci ciobăneşti - şedea pe un frumos tron dantelat în piatră. Tronul era lucrat cu măiestrie şi era acoperit un strat gros de muşchi. În faţa schimnicului, suspendată în aer, se află o balanţă. G. face câţiva paşi în direcţia schimnicului şi-şi aude limpede propria voce venind dinlăutrul sufletului său, o voce care îi opreşte: "să nu mergi mai departe!" Surpins, G. împietreşte de spaimă. Îl priveşte mai bine pe schimnic şi i se pare că faţa lui străluceşte nefiresc, asemenea luceafărului de dimineaţă, o strălucire ce sporea necontenit, aşa că G. crede că în curând va lumina întreg cerul şi pământul. De gâtul schimnicului atârnă un şirag de mătănii cu boabe sculptate în cremene. G. pironeşte privirea pe ele şi încearcă să le numere: trei sute. Într-un târziu, fără să privească la G., schimnicul îi face semn cu mâna dreaptă să se apropie şi îi zice: "ai fost oprit pentru că în gândurile tale se strecuraseră patimile. Eu sunt Unchiaşul. Acum îngenunchează şi te mărturiseşte". G. îngenunchează cu amândoi genunchii, ca dinaintea sfântului altar, şi se spovedeşte Unchiaşului, dar numai cu gândul, fără să-şi mişte buzele, fără să scoată un cuvânt, şi el se minunează cum Unchiaşul îi poate auzi gândurile. Unchiaşul îşi scoate mătăniile de la gât şi i le trece peste grumaz. Lui G. i se par nespus de grele şi îşi pleacă fără să vrea capul până când bărbia îi atinge pieptul. "Trebuie să înduri dacă vrei să vezi lucrurile viitoare", şopteşte Unchiaşul cu blândeţe". "De altfel, ai să te obişnuieşti repede", adaugă Unchiaşul imediat şi continuă: "acum numără patruzeci de boabe pe mătăniile tale". G. numără cele patruzeci de boabe cerute, îşi îndreptă anevoie grumazul, şi vede surprins că se făcu întuneric. Razele lunii, ca o cămaşă lungă şi argintie, înveşmântau trupurile brazilor, dându-le o înfăţişare ireală, stranie şi feerică. Deodată, este cuprins de un sentiment ciudat: se simte ca fiind născut din nou. Se lasă cuprins de o senzaţie familiară, dulce, de siguranţă. Doar câteva clipe... Dintr-o dată, zăreşte în faţă un bărbat aflat în puterea vârstei, îmbrăcat într-un costum scump, cernit, care venea molcom spre Unchiaş. Ţine în mâini un lanţ lung făcut din zale groase de oţel şi îl aşază cu grijă pe talerul din stânga balanţei. Pare că lanţul creşte adăugându-i-se necontenit câte o za. Talerul coboară imediat şi în poiană se aude tânguirea a mii de glasuri de copii, de femei şi de bărbaţi. Copiii plâng, bărbaţii gem, femeile bocesc ca după mort. De Unchiaş se apropie un olog, care venise într-o lectică purtată de patru oameni voinici, înarmaţi cu arcuri şi săgeţi. Ologul era un bărbat uscăţiv, avea o frunte îngustă şi o privire tăioasă. Scoate din sân o pungă din piele de căprioară în care se aflau bucăţi de aur şi o aşază pe talerul din dreapta. Acesta coboară cu repeziciune. Bărbatul cel îmbrăcat în costumul cernit merge la un pitic ai cărui ochi scăpărau scântei de ură şi răzbunare, îngenunchează şi povesteşte ce s-a întâmplat. Înfuriat, piticul ordonă bărbatului în costum cernit să lege cu lanţul făurit din zale de oţel miile de oameni aflaţi în poiană. Cei mai curajoşi dintre ei se împotrivesc, dar sunt repede înfrânţi. Alţii încearcă să fugă. La un semn al piticului, din pădurea apropiată îşi fac apariţia călăreţi ce îi prind cu arcanul pe cei fugari, dar alţii reuşesc să se facă nevăzuţi în pădure. Piticul trece capetele lanţului prin toarta unui lacăt masiv de oţel, apoi prinde lacătul în două belciuge pe care le pironeşte de o stâncă mare, la poalele căreia se afla un lup alb. Apoi încuie lacătul cu o cheie ce seamănă cu un corb în zbor. Pune cheia sub o piatra grea şi dă lupului poruncă să stea de pază zi şi noapte. Lui G. i se pare ca lupul are ceva omenesc, dar nu-şi dă seama ce şi simte că trebuie sa facă ceva pentru nenorociţii luaţi în robie. G. se repede să ia cheia, dar lupul urlă atât de tare şi sinistru, încât G. îşi simte picioarle paralizate. Unchiaşul parcă lăcrimează. " Nu sunt ai tăi, ci ai mei!" strigă ologul piticului şi porunceşte unuia dintre slujitori să ridice piatra şi să ia cheia. Piticul ridică toiagul şi-l ameninţă: "Nu vor fi niciodata ai tăi atâta timp cât eu trăiesc!", apoi se trage deoparte. "Încă nu s-a terminat, priveşte aici!" se aude un glas de femeie ce venea dinspre balanţă. Femeia căreia îi aparţine glasul avea un chip blând, liniştit, ochi limpezi, senini şi purta o diademă de argint pe cap. Ţine în mâna dreapta un hrisov, iar în stânga un pelican cu penele albe ca zăpada. Lângă ea se găseşte un tânăr bine făcut, părând a fi fiul ei. Tânărul are în mâna dreaptă un paloş strălucitor. Femeia pune pe talerul ce rămăsese liber hrisovul. Sub greutatea lui, balanţa se înclină. În acea clipă, cei înlănţuiţi izbucnesc stigăte de urare. "Du-te şi ia cheia şi slobozeşte pe oameni!" zice femeia tânărului. Lupul alb, care păzea cu străşnicie piatra sub care se afla cheia, se repede la ei, voind să-i sfâşie, dar tânărul îl răpune cu paloşul. Apoi, ridică piatra, ia cheia, dar călăreţii piticului îşi încordează arcurile şi slobozesc săgeţi pentru a-i ucide pe oameni. G. ar vrea să stige la ei să se ferească, dar şi de astă dată se simte paralizat. În schimb, vede cum femeia îşi trimite pelicanul. Pelicanul îşi ia zborul cu un ţipăt sfâşitor şi G. se minunează văzând cum dintr-un singur pelican se fac mulţi, atât de mulţi încât umplu întreaga zare. Toţi pelicanii zboară în faţa săgeţilor şi se lasă străpunşi. Doborâţi şi în agonie, ei rostesc silabe familiare lui G.: " ki-ri-e-e-le-i-son, ki-ri-e-e-le-i-son " ca într-un cor bisericesc. Tânărul ridică piatra, ia lacătul, îl descuie şi îi elibereaza pe cei înrobiţi, apoi îl înlăţuieşte pe pitic zicând :"să stai aşa legat preţ de o sută de boabe de mătănii". Arcaşii piticului îl părasesc şi fug. Din mulţimea slobozită ies câţiva bărbaţi şi câteva femei. Bărbaţii aveau câte o căţuie plină cu tămâie şi tămâiază pelicanii străpunşi de săgeţi. Femeile cu câte o cunună de trandafiri îi încununează. Cei fugiţi în pădure se întorc şi îngenunchează la picioarele tânărului zicând: " Iată, îţi vom sluji doar ţie". Tânărul ia punga cu bani de pe talerul balanţei şi o aruncă ologului în faţă zicând: "Nu poţi tu să-mi cumperi dreptul meu înscris în hrisoave!". Dintr-o dată are loc o minune: punga se deschide şi din ea curge necontenit aur, mult mai mult decât pusese ologul pe taler. Cei patru slujitori aruncă lectica şi, plini de lăcomie, se reped să strângă aurul de pe jos. Se repede şi ologul târându-se pe brânci pentru a-şi recupera măcar aurul pe care-l adusese, dar este călcat în picioare de ceilalţi. Plini de lăcomie, toţi cei patru slujitori ajung să se omoare între ei. G. se bucură şi se minunează de acest sfârşit fericit. G. se întreabă: "Oare ce scrie în hrisov?" Atunci, aude limpede vocea Unchiaşului : "Patimile ţi s-au strecurat iarăşi în gânduri. Ai răgaz patruzeci de zile să te cureţi". "Unchiaşule, zice G. si vocea şi-o aude clar răsunând înlăuntru, la ce-mi folosesc cele văzute dacă nu ştiu ce înseamnă. Tălmăceşte-mi te rog". Dar G. obsearvă că în poiană se făcu dimineaţă. Pâlca zorilor învăluie brazii şi aceştia păreau că poartă o mantie de aburi. Un vânt subţire şerpuieşte prin iarbă înfiorând-o. Nici urmă de Unchieş, de munte şi de cetate... Au trecut patruzeci de zile de când a fost în poiană şi în tot acest răstimp G. a trăit ca un pustnic, doar cu pâine şi apă. Acum este cuprins de fel de fel de îndoieli care nu-i dau pace: "Care să fie tălmăcirea? Cine este Unchiaşul? Desigur, el este Sfântul creştin, care, judecând după port, este şi păstor. Faptul că stă pe un tron de piatră arată că ocupă un loc de cinste în Biserica strămoşească, piatra semnificând temelia Bisericii. Stratul de muşchi ce îmbracă tronul închipuie, vechimea, aşadar Biserica este foarte bătrână. Balanţa suspendata în aer închipuie, fără doar şi poate, biruinţa vremelnică a unor lucruri asupra altora. Biserica este sfântă, acest lucru fiind arătat de strălucirea ei asemenea luceafărului de dimineaţă şi din aceasta cauză nimeni nu trebuie să se apropie de ea decât purificat prin lacrimile pocăinţei. De aceea, vocea mea înterioară m-a oprit. Şiragul de mătanii cu boabele de cremene şi cu o cruce de cremene la capăt închipuie taina darului profeţiei. Numărul trei sute poate să arate că evenimentele viitoare se pot desfăşura pe o perioadă de trei sute de zile, poate săptămâni, poate luni, poate ani, poate decenii, poate secole.  Faptul că mătăniile sunt grele şi mă fac să-mi aplec grumazul arată ca nu-i dat oricui să poarte cu uşurinţă o asemenea povară, ci numai Unchiaşului care mi-a transmis darul pe care l-a căpătat prin nevoinţe. Unchiaşul îmi porunceşte să număr patruzeci de boabe, care semnifica unităţi de timp, poate zile, poate săptâmani, poate luni, poate ani, poate decenii, poate secole. În poiana s-a facut întuneric, ceea ce ar putea însemna că întunericul a îngenuncheat lumina. Ideea este întărită de viziunea lanţului. Acesta închipuie robia, iar zalele groase de oţel arată că nu-i chip să fie rupte sau tăiate cu uşurinţă. Ele sporesc necontenit arătând că tot mai mulţi oameni vor fi înlănţuiţi. Bărbatul ce aduce lanţul este unealta unui tiran, al piticului ai cărui ochi scăpărau scântei de ură şi răzbunare, ce vrea să întroneze împărăţia robiei printre oameni. Piticul este poate un preot păgân sau un mag biruit cu foarte mult timp în urmă, care acum, în New-Age, simte că a venit vremea lui şi nutreşte gânduri de răzbunare, vrând sa reînvie păgânismul. Dar banii ologului atârnă mai greu decât lanţul piticului şi arată că, deşi omuleţul va reuşi să-i robească pe oameni, timpul robiei va fi scurt, căci robii vor fi revendicaţi de olog, căci el este rânduit să devină noul stăpân. Piticul, sperând poate să scape de olog prin puterea magiei, purcede la înlănţuirea oamenilor. Cei care fug sunt prinşi de călăreţi, slugile şi uneltele piticului, şi aduşi înapoi. Lupul alb pe care el îl rânduieşte să păzească cheia arată că este şi el o unealta a magului, căci lupul alb era un animal sacru pentru popoarele barbare de dininainte de încreştinare. Cheia, unealta cu care piticul încuie lacătul, este în  formă de corb deoarece, în vremurile păgânismului, zeiţele războiului şi ale duhurilor se preschimbau în astfel de păsări, care zburau deasupra câmpului de luptă pentru a înrobi sufletele celor căzuţi. Lupul are ceva omenesc, arătând limpede puterea magică de a se tranforma, de a fi om în timpul zilei şi fiară în timpul nopţii. Ologul care călătoreşte cu lectica poate fi un mare bancher, o mare corporaţie financiară sau un sistem financiar. Cei patru oameni ar putea însemna alte corporaţii sau sisteme pe care se sprijină. Forţa financiară se foloseşte de aur pentru a-i smulge magului roadele. În scena finală îşi face apariţia o femeie virtuoasă, care, împreuna cu fiul ei, va elibera pe cei înrobiţi de forţele magiei şi a banilor, deoarece hrisovul triumfă asupra puterii financiare. O ultima zvârcoliere a ocultismului pagân: călareţiii îi săgetează pe cei înrobiţi, dar pelicanul este trimis să se jertfească, lăsându-se străpuns de săgeţi. Cine este pelicanul? Este pasărea care îşi sfâşie pieptul pentru ca sângele să învie puii. O alegorie pentru moartea ca sacrificiu a sfinţilor martiri pentru salvarea oamenilor. Minunea cu pelicanul care se multiplică miraculos poate semnifica faptul ca sângele martirilor este sămânţa Bisericii. În agonie, pelicanii se roagă. Faptul că piticul este înlănţuit arată că revenirea misterelor păgâne a fost stopată pe o perioadă de o sută de boabe de mătănii, ceea ce poate să însemne o sută de zile, săptămâni, luni, ani, decenii, secole. Pelicanii căzuţi sunt tămâiaţi creştineşte, aceasta arătând că sunt martirii cei de pe urmă. Cei fugiţi în pădure în timpul înrobirii se întorc. Tânărul returnează ologului investiţia împreună cu o dobândă uriaşă, aşa că de acum oamenii sunt cu adevărat liberi. Banii îi vor aduce ologului, precum şi slujitorilor lui, pieirea. Plătirea datoriei a fost posibilă datorită înscrisului din hrisov ..."  G. simte o bucurie de nespus văzând cum a pătrunde cu mintea semnificaţia tainică a vedeniei. Dar a mai rămas ceva: hrisovul. Oare ce scrie în hrisov? Aici este toată înţelepciunea [...]

 

Din ciclul “Amintiri din Cer”

 

*Aviz amatorilor de plagiat copy-paste-işti! În articolul de faţă a fost inserat un minitext încifrat, prin care se poare identifica autorul real a lui, precum şi un scurt blestem împotriva profanatorilor de texte, aşa cum se obişnuia în Evul Mediu. Orice eventuală preluare trebuie să-l indice neapărat pe autorul real, Gavriil Stiharul, precum şi sursa, în acest caz: blog-ul "Candela dinlăuntru".

Par Gavriil Stiharul - Publié dans : Fiction
Ecrire un commentaire - Voir les 1 commentaires
Jeudi 9 juin 2011 4 09 /06 /Juin /2011 08:14
rosteste-speranta-1.jpg
de Gavriil Stiharul



Rosteşte Speranţă când luna e nouă
şi fir de păianjen în tremor sfinţit
descântă lumina stropilor de rouă
sub ochiul icoanei nicicând aţipit.

Rosteşte Speranţă când mărul dă-n roade
şi gândul ţi-l pune pe un colb de stea,
ascultă vârtejul iubirii ce arde
când cerul coboară spălând vina grea.

Rosteşte Speranaţă când frânt este zborul
şi vezi cum se zbate pleoapa spre zare,
rosteşte Speranţă şi-asculta bujorul
cum i se tulbură seva în floare.

Rosteşte Speranţă când pacea-i stăpână
şi vezi licuricii cum umblă pe cer,
ascultă îngerii scoţând din fântână
stropi de luceferi pentru ochiul stingher.

Rosteste Speranţă pe-un ascuns regret,
rostirea o pune pe visele-nvinse,
rosteşte Speranţă şi prive;te atent
sărutul răzvrătit pe buzele stinse.

 

Clic aici pentru vizualizare in pps:

Rosteşte Speranţă

More PowerPoint presentations from Gavriil Stiharul

Clic aici pentru descărcare pps:
Rosteşte Speranţă
Par Gavriil Stiharul - Publié dans : Poèmes
Ecrire un commentaire - Voir les 1 commentaires
Mercredi 8 juin 2011 3 08 /06 /Juin /2011 11:23

de Gavriil Stiharul

Noapte de nesomn -
de pe strada de-alături
zvon de-nviere.

Par Gavriil Stiharul - Publié dans : Haiku
Ecrire un commentaire - Voir les 1 commentaires
Mercredi 8 juin 2011 3 08 /06 /Juin /2011 11:20

Trupul lui Hristos
strivit de prea multe flori –
gata să-nvie.

Par Gavriil Stiharul - Publié dans : Haiku
Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires

Prezentare

Profil

  • Gavriil Stiharul
  • Candela dinlăuntru
  • Homme
  • 28/11/1958

Recherche

Calendrier

Mai 2012
L M M J V S D
  1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11 12 13
14 15 16 17 18 19 20
21 22 23 24 25 26 27
28 29 30 31      
<< < > >>

Syndication

  • Flux RSS des articles

Texte Libre

what is my ip address?

 

   De acum, CARTEA poate fi si pe siteul Dvs, simplu, copiind unul din codurile de aici si, punandu-l mai apoi in articolele sau in meniul Dvs. De atunci, actualizarea sa, la fiecare 24:00, este doar grija noastra!


Pentru a mari si rasfoi Cartea Sfintilor Zilei, click aici:

Recommander

Créer un Blog

Texte Libre

 

Subscribe to RSS headline updates from:
Powered by FeedBurner

Texte Libre

LOGOS :: Portalul Tineretului Ortodox din R.Moldova

Texte Libre

Către librăria online

<a href='http://www.okblog.ro' title='Voteaza OK!' onclick='this.href= this.href+ '/vot?uTexte Libre

Sfanta Manastire Dervent - Calatorie spre locul regasirii - www.dervent.ro

 

 

 


 

NetFlash.ro la indemana ta!

free counters

Ziarul

 

 

 

 

  TOP-RO - Top siteuri din Romania

 

 
Créer un blog gratuit sur over-blog.com - Contact - C.G.U. - Rémunération en droits d'auteur - Signaler un abus - Articles les plus commentés